Articole

N-aș putea suporta asta!

Așa spunem și ne spunem de fiecare dată când ne trece prin minte ceva care ne-ar putea da viața peste cap. N-aș putea suporta (și) asta! Deși știm că nu e așa. Că am trecut prin multe evenimente nefericite, prin multe greutăți și, cum necum, tot am scos-o la capăt. Le-am făcut față cumva. Dar punând în cuvinte, e ca și cum am cere Cuiva să nu ne pună în cârcă și asta, orice ar fi acel asta.

Încă o durere, o supărare, o amărăciune, o despărțire, o boală sau moarte. Nu știm de câte putem avea parte într-o viață; și sperăm să fie cât mai puține la număr. Dar nu e niciodată așa. Nu există nimeni pe lumea asta a cărei viață să fie o fericire de la un capăt la celălalt.

Expresia în sine se plasează undeva între temere, o temere cumplită uneori și rugămintea, speranța ca așa ceva să nu se întâmple. Mai ales dacă ar putea veni pe un fond de fericire sau, și mai rău, într-un moment în care ne e deja destul de greu și abia facem față greutăților ieșite în cale.

Ce e în măsura noastră să putem face pentru a putea preântâmpina răul? Pentru a-l putea opri? Nu prea multe. Ne putem ruga, putem spera, putem face apel la puterea voinței prin care încercăm să îndreptăm lucrurile într-o altă direcție. Sau, pur și simplu, putem încerca să fim ”fluizi” precum apa. Să lăsăm lucrurile, evenimentele, oamenii să ”treacă prin noi”. Să nu le permitem să ne atingă, să ne disturbe, să ne dea peste cap liniștea interioară. Să nu le lăsăm să ne strice Zen-ul.

2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,400 times in 2015. If it were a cable car, it would take about 40 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Plăceri (ne)vinovate

savarine

Oare cât suntem în stare să plătim pentru câteva minute de plăcere? Sau de socializare numai?

Nu mai există cofetării – locul acela în care se vindeau prăjituri, înghețate și tot felul de alte dulciuri. Luai acasă sau serveai chiar acolo, la masă. Erau locuri nevinovate, în care intrau cel mai adesea părinți cu copii, bunici și persoane dintre cele mai inocente. De altfel, cine să se dedea la așa ceva?! La dulciuri adică…

(mai mult…)

Pe mine mă mai iubești?

art

Întrebarea nerostită a unei fetițe de 4-5 anișori pentru mama ei. Chiar așa, oare o mai iubește? Desigur, ar spune toate mămicile din lume. Sau aproape toate.

Când vine pe lume primul copil părinții, cel mai adesea, sunt foarte fericiți. Este tot ce și-au dorit. S-au căsătorit pentru a avea o familie, pentru a avea copii. Iar primul este aparte. Este făcut din dragoste. Din ”cea mai mare” dragoste. (mai mult…)

Sindicatul curvelor

Am văzut de curând un film în care era lansată ideea asta – și curvele ar avea nevoie de un sindicat. Vorbim de femeile care au făcut din prostituție o meserie de pe urma căreia trăiesc. Se duc la serviciu ca toată lumea; ei bine, ca unii dintre oameni, pentru că ele lucrează mai mult noaptea decât ziua, dar tot așa, lucrează ore în șir și sunt remunerate pentru ceea ce fac. (mai mult…)

Cărți mari scrise cu litere foarte mici

Bucuria pe care o ai când găsești pe raftul unei librării cartea pe care o căutai, în format ”mare”, obișnuit, urmată imediat de dezamăgirea pe care o ai când constați că e scrisă cu caractere foarte mici, de 10 sau chiar de 9. Era o vreme când nu te deranja treaba asta, dar de atunci și până acum ai citit zeci și sute de cărți și parcă vederea ta nu mai e la fel de bună. Ochii, obișnuiți să parcurgă rândurile cărților, au mai obosit oleacă și s-au lăsat nițel pe tânjală. (mai mult…)

Părinți în întrecere

parinti in intrecere

Oricât s-ar strădui părinții de mult să fie exigenți, să impună reguli și canoane copiilor lor, tot ajung să îi mai și răsfețe nițel. Dacă nu ei, atunci măcar bunicii. Mai rău e când părinții sunt despărțiți iar copilul sau copiii ”primesc” răsfăți din ambele părți. Mai ales când există posibilități financiare și ambii părinți, desigur, vor ce-i mai bun pentru copilul lor. Și încep să-l copleșească, ori de câte ori au ocazia, și o au destul de des în cazul ăsta, cu tot felul de cadouri: dulciuri, haine, jucării, gadget-uri la modă. (mai mult…)

%d blogeri au apreciat asta: