Acasă » Tu si copilul tau » Incestul emoțional

Incestul emoțional

Articole

3-din-gaoaceCine a fost mai întâi, oul sau găina? Dar cine este ”oul” și cine e ”găina”? Sau unde se termină părintele și unde începe copilul?

Relația dintre părinte și copil ar trebui să fie una firească, în care părintele să fie adultul, iar copilului să i se permită să fie, să gândească și să se poarte ca un copil. În momentul în care părintele începe să-i solicite copilului o atenție exagerată, ajutor și suport emoțional pe care cel mic nu este încă capabil să îl ofere, îi este forțată copilăria.

Este cunoscut faptul că, din nefericire, copiii sunt supuși uneori abuzului fizic, psihic, sexual, abuz venind de cele mai multe ori din partea părinților sau a rudelor. Când vorbim despre abuz sexual în relația părinte-copil, îl numim incest – infracțiune, un act interzis de legile juridice și morale, care constă în întreținerea de relații sexuale între rude de sânge: părinți și copii sau între frați și surori. Dar incestul nu este doar de natură fizică, sexuală. Există și incest emoțional.

Incestul emoțional, cunoscut și sub denumirea de incest voalat, constă într-o dinamică relațională ce apare în creșterea copiilor atunci când unul dintre părinți solicită copilului suport emoțional, suport ce ar trebui obținut dintr-o relație cu un alt adult.

Exsită nenumărate cazuri în care părintele îi cere copilului să îi fie confident, sau să fie susținut emoțional. Într-o primă fază, copiii puși în astfel de situații se simt privilegiați, deoarece părintele le împărtășește diverse informații, păreri, sentimente, cerându-le direct sau indirect opinia și suportul, creând astfel un sentiment de apropiere. Cu toate acestea, nevoile (afective, emoționale) ale copilului sunt ignorate, cele ale adultului fiind puse pe primul plan, acest fapt putând avea consecințe devastatoare asupra dezvoltării copilului.

Desigur, este de dorit ca părinții și copiii să fie apropiațI, să aibă o relație de prietenie și încredere reciprocă. Cu toate acestea, în relațiile sănătoase dintre părinte și copil, părintele pune pe primul plan nevoile emoționale ale copilului și nu invers – nu copilul este cel care să aibă grijă de nevoile emoționale ale părintelui. Atunci când copilul este pus în postura de a satisface nevoile emoționale ale părintelui, între cei doi se creează o dinamică nesănătoasă, nefirească în care, în esență, copilul ”devine” părintele, adultul. Copilul este abandonat din punct de vedere emoțional; practic i se fură copilăria.

Este important de notat faptul că în cele mai multe cazuri, părinții care favorizează dinamica incestului emoțional nu realizează impactul pe care îl are comportamentul lor asupra copiilor și nu intenționează să-i rănească. Cu toate acestea, impactul și rana copiilor are loc și arareori sunt lipiste de urmări nedorite.

Cel mai adesea, incestul emoțional apare atunci când relația sau mariajul adultului este fragil, unul dintre părinți este solitar, sau dinamica familială este deteriorată, cum ar fi în cazurile de infidelitate, probleme de sănătate mintală sau dependență. În loc să caute suportul adulților, unul sau ambii părinți caută să obțină satisfacerea nevoilor emoționale prin intermediul copilului. Uneori, unul dintre părinți îl va submina pe celălalt în cadrul unei dispute, a separării sau a divorțului, punându-l pe copil la mijloc sau conspirând cu acesta, fapt ce determină accentuarea dependenței părintelui de copil. Copilul devine preocupat și bulversat de faptul că trebuie să ia partea unuia dintre părinți sau să îl protejeze pe unul în defavoarea celuilalt.

Impactul pe care îl are incestul emoțional asupra copilului poate avea urmări grave. Copiii care au suferit un incest emoțional pot avea dificultăți în a stabili limite și a-și satisface nevoile afective fără a se simți vinovați. În plus, relația pe care o au cu sexul și sexualitatea lor, manifestând inhibiții majore în capacitatea de a menține o relație intimă cu un alt adult.

Incestul emoțional poate crea un sentiment nesănătos de loialitate sau obligativitate față de părinte, ceea ce poate duce la o relație de iubire/ură între copil și părinte. În plus, poate apărea abuzul de substanțe, sentimentul de inadecvare, stima de sine scăzută și compuslivitate față de lucru, sex și alimentație.

De asemenea, incestul emoțional poate avea impact asupra întregii dinamici familiale. De obicei, unul dintre parteneri este exclus și i se refuză ocaziia de a stabili o legătură părinte-copil. În plus, ceilalți copii se pot simți neglijați, deoarece părintele înclină să comunice și să relaționeze mai mult cu ”copilul ales”.

Ce poate face un copil (devenit adult) care a suferit un astfel de abuz? Consiliere sau terapie cu un terapeut specializat în abuzul asupra copilului, participarea în grupuri de suport pentru astfel de cazuri, psiho-educație, păstrarea unui jurnal în care să noteze toate problemele și experiențele dureroase.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: