Acasă » Tu si ceilalti » Trauma

Trauma

Articole

4Care este cel mai nefericit eveniment prin care ai trecut vreodată în viața ta? Dar cel mai grav? Cel mai trist? Care să îți fi consumat in câteva clipe toată energia vitală. Care este cea mai mare traumă a ta?

Un deces în familie? Un accident? Un suicid? Dacă vorbim despre asta înseamnă că nu tu ești cel care să se fi sinucis, pentru că încă trăiești. Prin urmare, se poate și mai rău. Mult mai rău.

După acel moment, viața ta capătă altă valoare. Începe să se împartă în: înainte și după acel eveniment. Viața ta de dinainte era una cât de cât normală (indiferent ce înseamnă asta!), firească, obișnuită, în care lucrurile, evenimentele, oamenii se încadrau în limite normale. Totul părea ok. Aproape tot. Atât cât poate fi de normală viața din zilele noastre.

Ei bine, multiplică ce ai simțit atunci, în clipa aceea cu 10. Apoi cu 100. Nu, nu te opri, multiplică mai departe cu 1.000 să zicem. Și tot așa, până rămâi fără zerouri. Ah, da, asta nu se poate, pentru că ar trebui să ajungem la infinit, iar infinitul are prostul ăsta obicei de a nu fi finit. Deci, vorbim despre o durere, despre un stres, despre o traumă incomensurabilă. Cel puțin pentru tine. Pentru ființa ta. Pentru mintea și psihicul tău.

Da, firește, urmează și un DUPĂ. Ce vine după acela poate fi…orice. Și nu, nici nu poți spune că după va fi mai bine, că totul a trecut, că o să te refaci, că nu mai poate urma nimic rău, cu mult mai rău de atât. Cine susține asta?! Tipul ăla nenorocit, Murphy parcă îl chema. Întotdeauna poate fi și mai rău de atât. Asta și pentru că nu ai nicio certitudine că tot răul s-a consumat. Cel puțin pentru tine. Rău există cu carul. Mai ales din ală pe care ni-l facem unii altora. Dacă următorul rău, următoarea traumă vine la prea scurt timp după Prima, este foarte posibil să nu fii în stare să simți. Ești încă anesteziat. Ești încă în șoc după prima traumă și, prin urmare, nu vei fi în stare să înțelegi ce ți se întâmplă. Nu o să ai suficientă energie să decodifici toate mesajele, toate senzațiile care urmează. Mintea ta nu o să poată să înțeleagă și să accepte că răul continuă. Că nu s-a sfârșit. Că mai încasezi încă una. Și încă una. Începi să te simți ca într-un careu de box, tu fiind cel fără mânuși. Te aciuiezi într-un colț, dar ești zvâcnit înapoi în ring de reculul corzilor. Și iar te trezești cu una în plin. În plex, sub centură, în plină față. Depinde. Unde ești mai vulnerabil și mai ales unde și de la cine nu te aștepți. Faza și mai nasoală e că, după ce ai căzut prima oară la pământ, în loc să te ridice, ceilalți se uită la tine cu milă și dispreț. Nu prea se înghesuie nimeni să-ți întindă o mână, să te încurajeze, să te susțină cât de cât. Chiar din contră, dacă le e la îndemână, îți mai aruncă și ei câte una. După ce te privesc îndoiți între dispreț și milă, te încearcă mai întâi cu câteun ghiont între coaste, cu câte un bocanc între vertebre, ajung chiar să râdă de tine. Iar dacă nu îți aduni toate forțele și nu încerci să te ridici de acolo, de jos, de cel mai de jos unde ai ajuns, vor fi în stare să îți aplice și ultima lovitură – cea fatală. Așa încât, nu conta pe soartă, pe viață, pe Altcineva care să facă asta. Nu. Semenii tăi, chiar cei mai apropiați, cei din familie poate, își vor asuma sarcina asta. Și chiar le va face plăcere. Se vor simți, nu-i așa…superiori. Că doar ei sunt deasupra și tu ești cel de jos, căzut la podea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: