Acasă » Tu si ceilalti » Plăceri (ne)vinovate

Plăceri (ne)vinovate

Articole

savarine

Oare cât suntem în stare să plătim pentru câteva minute de plăcere? Sau de socializare numai?

Nu mai există cofetării – locul acela în care se vindeau prăjituri, înghețate și tot felul de alte dulciuri. Luai acasă sau serveai chiar acolo, la masă. Erau locuri nevinovate, în care intrau cel mai adesea părinți cu copii, bunici și persoane dintre cele mai inocente. De altfel, cine să se dedea la așa ceva?! La dulciuri adică…

În locul lor au apărut cafenelele. Existau și înainte, dar erau frecventate exclusiv de oameni mari. Nu prea vedeai copii pe-acolo. Și se mai și fuma. În unele se mai fumează și astăzi, dar mai rar, așa încât pot intra totuși și copii. Pe lângă o cafea, din nenumăratele sortimente care există astăzi, un ceai sau un suc, poți servi și o…prăjiturică. Mai rar, poți lua și acasă.

Cofetării și cafenele: locuri în care te duci să fii servit, să fii dus cu…zăhărelul. Te faci mic, mic de tot în mintea ta și cheltui pe un dulce sau pe o cafea de cel puțin 3 ori prețul adevărat, dar are cineva ”grijă” de tine. Nu o face cum o făcea mama sau bunica și trebuie să plătești persoana respectivă pentru serviciul primit. E firesc de altfel, asta e munca ei și merită și trebuie să fie plătită. Nu doar cu salariul destul de mic care este scris în contractul de angajare, ci prin bacșișuri. Un fel de la mica înțelegere; ea îți zâmbește frumos, se poartă frumos cu tine, nu te lasă să aștepți (prea mult!) până îți ia comanda și ți-o servește la masă, mai aruncă și o glumă sau o vorbă bună, un compliment, iar tu te vei simți obligat să o răsplătești pentru toate astea cu vârf și îndesat.

La restaurant, cam tot așa, numai că aici primești…meniu complet: aperitiv, felul unu, felul doi, salată și desert. Plus ceva de băut, după cât și cum îți e de sete. Și aici, același tabiet: te așezi la masă, faci comanda, ești servit.. ca un rege. Sau cel puțiin așa te simți pe moment. Nu trebuie să pui masa, nu trebuie să gătești, să servești sau să strângi și să speli vase. Intri, te așezi, comanzi, servești, plătești și ai plecat. Simplu, nu? Mă rog, în funcție de cât de piperată e nota de plată la care, firește, mai adaugi și bacșișul care nu trebuie să fie mai mic de 10%, indiferent dacă ți-a plăcut sau nu cum ai fost servit și ce ai servit. Cel puțin așa gândește chelnerul.

La bar ce faci? Te duci cu prietenii și…bei. De fumat, mai subțirel așa, eventual pe la uși, dar nu neapărat foarte aproape de intrare. Dai pe gât cât încape, tot felul de licori. Te înveselești, glumești, uneori te mai și superi sau te enervezi și viața e frumoasă. Aici plătești un pahar de băutură sau o sticlă de bere și de 10 ori prețul ei, dar…merită! Sau așa gândești atunci când barmanul de după tejghea e ”dispus” să-ți asculte păsurile și are inspirația să-ți mai dea și un sfat. E un umăr pe care să plângi, fie că, tot așa, îl plătești cu vârf și îndesat.

Iată că în toate astfel de locuri sau localuri ești dispus să îți dai pielea de pe tine pentru a fi luat în seamă și servit. Un fel de dragostea părintelui, a mamei cel mai adesea, dar nu în mod exclusiv, după care tânjești și acum, uneori foarte acut și pentru care ești dispus să plătești destul de gras. Ceea ce primești în schimbul banilor tăi nu e dragostea adevărată, aceea de care ai avut (sau n-ai avut) parte când erai mic, dar tot e ceva. E un substitut cu care te ”îmbeți”, uneori și la propriu și la figurat. Și, în funcție de cât primești pentru banii dați, ești mai mult sau mai puțin mulțumit. Când se întâmplă să nu fii mulțumit, te alegi cu o frustrare de toată frumusețea și mai plângi și după bani. Dar e numai vina ta. Te-ai dus acolo în mare parte pentru a socializa, pentru a te întâlni cu semenii tăi, dar motivația ascunsă, de care ești mai mult sau mai puțin conștient, e alta. Și cu cât vrei să fii ”iubit” mai mult în acest fel, cu atât vei frecventa astfel de localuri mai des. Te amăgești și te minți singur, dar pentru că nu faci față altfel, asta e!

Ce înseamnă de fapt să mănânci mâncare gătită de cineva? Să fii iubit. Pentru că asta simțeai când erai mic, mic de tot, când te alăpta sau te hrănea mama. Când, mai târziu, îți gătea toate bunătățile din lume, mai ales dintre cele care știa ea că-ți plac cel mai mult. Te alinta, fie că era vorba de feluri de mâncare, fie de dulciuri. Iar acum ți-a rămas doar ție să faci asta. Nu mai ești atât de aproape de ea sau de bunica, iar tu nu mai ești atât de mic. Ai crescut, te-ai făcut mare, ești poate la casa ta. De lene sau pur și simplu de dor, vrei din nou să mai aibă cineva grijă de tine în felul acela; să te mai… ”iubească” nițel, fie și indirect, nesincer și chiar interesat.

Fiecare își ia ce are nevoie din ”coaliția” asta: tu te amăgești că ai (re)primit dragostea pierdută, ea își primește banii ”binemeritați” pentru efortul depus. Și cu cât e mai mare drama și mai bine jucat rolul, cu atât e toată lumea pare a fi mai fericită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: