Acasă » Cărți » Cărți mari scrise cu litere foarte mici

Cărți mari scrise cu litere foarte mici

Articole

Bucuria pe care o ai când găsești pe raftul unei librării cartea pe care o căutai, în format ”mare”, obișnuit, urmată imediat de dezamăgirea pe care o ai când constați că e scrisă cu caractere foarte mici, de 10 sau chiar de 9. Era o vreme când nu te deranja treaba asta, dar de atunci și până acum ai citit zeci și sute de cărți și parcă vederea ta nu mai e la fel de bună. Ochii, obișnuiți să parcurgă rândurile cărților, au mai obosit oleacă și s-au lăsat nițel pe tânjală.

Să o iei? Să nu o iei? Dacă nu o găsești și în alt format și ții neapărat să o citești, o să o cumperi și așa, chiar dacă vei face un efort suplimentar pentru a o parcurge. Dar ce te faci când nici ochelarii de ”aproape” nu te mai ajută să citești niște caractere așa mici? De 8 să zicem. Cauți prin casă și ochelarii de vedere ai bunicului și îi pui pe nas, peste ai tăi. Și te chinui așa, trecându-te toate sudorile și constatând la un moment dat că te doare și nasul și capul. Și, ferească Sfântul să uiți că ai ambele perechi pe nas și să te ridici brusc după un pahar cu apă! Te apucă o amețeală și o greață de îți piere orice chef de citit.

Oare de ce editurile fac un astfel de compromis, pe seama cititorului? Da, știm, din economie. Ele fac economie la hârtie și noi la vedere. Ele fac ”economie” la bani, iar noi ne chinuim ochii și ne stricăm vederea. Păi e corect așa? În loc să fie mulțumite că lumea încă le mai cumpără cărțile, că nu renunță la formatul tipărit în favoarea celui electronic, se ”răzbună” pe cititorul care, de multe ori, face un efort să scoată din buzunar banii pentru cartea dorită.

Oamenii încă mai preferă să cumpere cărți pentru că nu sunt obișnuiți să meargă la bibliotecă. Făceau asta odată, pe când erau la liceu sau la facultate, dar acum n-ar mai avea timp pentru așa ceva. Plus că, mare parte din biblioteci nici nu împrumută cărți pentru citit acasă.

Prin urmare, cititorul de rând, intră măcar o dată pe lună într-o librărie și, dacă găsește cartea pe care o căuta, pe care i-a recomandat-o cineva sau care i-a stârnit interesul cine știe cum, se caută până la fundul buzunarelor și scoate de-acolo banii necesari. De multe ori, chiar dacă asta înseamnă să amâne alte cumpărături care nu sunt la fel de… necesare.

Păi și atunci? Editura cu pricina de ce nu apreciază efortul acestui cititor? Sau a sutelor de cititori care calcă pragul librăriilor sau al târgurilor de carte? Da, noroc cu târgurile de carte unde se practică tot felul de reduceri…încurajatoare. 10%, 15%, 30%, uneori chiar și 50% pentru cărți care încep să se prăfuiască pe raft. Asta pe lângă tot felul de chilipiruri, de ieftinături care își merită prețul mai mult sau mai puțin. Multe din ele sunt traduceri făcute vai de mama lor, cărți pline de tot felul de greșeli, pagini care se repetă sau lipsesc cu desăvârșire, de parcă scriitorul a luat o pauză de cafea prea lungă după care a continuat să scrie uitând să își continue ideea inițială. Nu mai există erată, nu se mai specifică tirajul, uneori se omite chiar și numele traducătorului. Cine știe, poate că nu e menționat din rușine pentru traducerea slabă și deficitară a textului. Mai bine așa!

Având în vedere că cel puțin 65-70% dintre cititorii care au rămas fideli cărților tipărite poartă ochelari de vedere, poate că ar fi cazul ca editurile să-i trateze cu mai mult respect pe oamenii de pe urma cărora trăiesc și primesc un salariu. Nu menționăm profiturile de editură care chiar dacă nu sunt demne de luat în seamă, nu sunt nici de disprețuit.

Text de 8. Cine se poate zgâi să citească niște caractere atât de mici? Și de ce trebuie să faci un efort să citești o carte tipărită, când în format electronic poți mări textul într-atât încât să îți fie lesne să-l parcurgi fără efort?

Cărți mici, în format cât mai mic adică. Altă găselniță editorială cu înclinație către economie. Economie de hârtie, de spațiu (pe raft, se înțelege, dar și în poșetă, de ce nu?!), de ”tuș” și nu în ultimul rând de vedere. Ce-ar fi dacă cititorul ar face cu adevărat economie în aceeași măsură și ar renunța complet să mai cumpere cărți tipărite în acest fel? Dacă editura nu-l respectă, el de ce ar respecta-o și i-ar cumpăra cărțile?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: