Acasă » Diverse » Ce-aș fi putut fi?

Ce-aș fi putut fi?

Articole

ce as fiUna dintre întrebările care ți se pun în copilărie este: ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?”, întrebare la care atunci dai răspunsuri din cele mai năstrujnice și mai haioase.

După ce treci de jumătatea vieții, tragi o linie imaginară și te întrebi: ”Ce-aș fi putut deveni dacă alegeam altă cale? Dacă făceam alte alegeri? Dacă mă străduiam mai mult sau nu mă lăsam influențat și descurajat de ceilalți, de lipsa de încredere în mine și în forțele mele?

Iar pentru a-ți putea răspunde la întrebare, te vezi nevoit să te întorci cu gândul la întrebarea din copilărie și să-ți amintești de răspunsul pe care l-ai dat atunci.

”Vreau să mă fac medic!”, ai răspuns tu cu convingere, pentru că bunica era bolnavă de inimă și, de teamă să nu o pierzi, ai fi făcut orice să vindeci.
”Vreau să mă fac aviator”, ai zis, pentru că erai fascinat de avioanele pe care le vedeai și le auzeai toată ziua din curtea casei tale, aflată în apropierea aeroportului.
”Vreau să mă fac inginer”, pentru că și tata tot inginer era, și voiai să îi calci pe urme.

Dar astea erau răspunsuri de copil, cu mintea ta de atunci.

Abia când ai ajuns la liceu ai început să te întrebi, mai mult sau mai puțin serios, ce cale vrei să urmezi în viață. Și ți se deschideau atâtea perspective, numai să știi să alegi; să fii în stare să îți duci până la capăt țelul.

Și-apoi, una e ce crezi că ai vrea să fii, alta e fii capabil să depui eforturile și sacrificiile necesare pentru a-ți împlini visul. E ușor să spui ”vreau să mă fac medic”, dar perspectiva de a învăța din greu încă din liceu, pentru a urma cea mai lungă facultate dintre toate, după terminarea căreia studiul continuă parcă la nesfârșit, cu specializare, rezidențiat, grade și examene repetate, parcă ideea nu mai pare la fel de atrăgătoare. Ca să fii medic trebuie să fii croit într-un fel anume. În primul rând e nevoie să vrei să te sacrifici pentru ceilalți. Să fii suficient de empatic și, totodată, să nu te implici atât de mult încât să nu îl mai poți trata pe bolnav pentru că boala lui te-a impresionat prea tare. Ai nevoie de multă răbdare și înțelegere atât față de cei aflați în suferință fizică, dar și față de tine. Va fi nevoie să înveți să pui mereu bolnavul înaintea ta și a familiei tale, să îți jerfești timpul și energia pentru vindecarea lui. Viața personală e mai degrabă o iluzie și cam la fel va fi și familia. O să fii nevoit să faci un premanent slalom între casă, spital, clinică, gărzi…iar dacă nu ești un bun ”schior” nu vei reuși să ajungi niciodată cu bine la finele pârtiei.

Și cam la fel se întâmplă cu mare parte din profesiile care mai mult consumă decât ofer. Ofer ele și satisfacții, mari chiar, dar depinde doar de tine și de lista ta de priorități pentru a te putea bucura de pe urma lor.

Ce-ai fi vrut să (te) faci în viață și ai amânat până-ntr-atât încât simți că de-acum e mult prea târziu? Că cele din lista copilăriei sau tinereții tale au fost tăiate, sacrificate din neputință, lipsuri, lașitate, lipsă de convingere sau curaj, iar acum, dintre toate, dacă îți mai permiți să alegi câteva pe care să le lași pe ultima sută de metri, pe care să le treci în ”the bucket list”. Lista lucrurilor pe care ai vrut să le faci și ai tot amânat până în ultimul ceas.

Posibil să privești în urmă cu tristețe și amărăciune, să te simți dezamăgit de propria ta persoană și, spre consolare, să îți spui: cine știe, poate în viața viitoare…

Iar dacă ți-a mai rămas suficientă energie, să încerci să te reinventezi, să îți spui că nu e totul pierdut, că încă mai ai suficientă forță și energie încât să duci până la capăt măcar una dintre toate cele aflate în lista aceea.

Te poți consola și la gândul că ce a fost al tău a fost pus de-o parte, că soarta ta asta a fost și că alegerile n-au fost nici nefericite și nici dezavantajoase. Ăsta a fost drumul tău, calea cea mai bună pentru tine. Nu are rost să dai vina pe nimeni: pe soartă, pe părinți, pe societate; alegerile în cele din urmă au fost doar ale tale.

Și dacă stai să te gândești mai bine acum, când știi atâtea, realizezi că profesia de doctor nici nu ți s-ar fi potrivit atât de bine.

Tot ce ai de făcut este să accepți și, dacă îți mai dorești cu adevărat ceva, să îți aduni toate forțele de care dispui și să îți împlinești visurile rămase neîmplinite. Doar de tine depinde, așa cum a depins întodeauna. Poate că va fi nevoie doar să faci alt fel de alegeri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: