Acasă » Tu si ceilalti » De ce se supăra unii prieteni

De ce se supăra unii prieteni

Articole

de ce se suparaDe foarte multe ori se supăra pentru că au un mod distorsionat în care gândesc prietenia. O văd ca pe un eşafod pe care se jertfeşte orice şi absolut totul, şi nu ca pe o relaţie de comunicare. Astfel de persoane se amăgesc cu gândul că ceea ce fac ele pentru celălalt este sublim şi absolut. Şi numai ele sunt în stare de aşa ceva. Partea proastă e că, deşi o fac cu bună intenţie şi din bună credinţă, aşteaptă şi de la ceilalţi acelaşi lucru. Aceeaşi implicare, acelaşi gen de sacrificiu. Iar celalalt nu e întotdeauna dispus să o facă, dacă este vreodată. Iar asta pentru ca noţiunea lui de prietenie e cu totul alta, probabil una ceva mai firească.

“Când a părăsit-o soţul ei am stat cu ea, am dormit la ea mai bine de o lună, ca să nu se simtă singură şi părăsită, să aibă un umăr pe care să plângă, pe cineva aproape pe care să se sprijine. Acum că am rămas eu singură, m-a consolat pentru o zi, după care şi-a văzut liniştită de treburile şi de viaţa ei, fără să îi mai pese de mine.”

E adevărat că prima prietenă, în disperarea şi tristeţea ei, şi-a dorit să aibă pe cineva aproape care să îi alunge singurătatea, însă nu a cerut şi nici nu a impus această prezenţă. Cealaltă s-a oferit şi a oferit din timpul şi afecţiunea ei, atât cât a simţit că poate. Când situaţia s-a repetat şi pentru ea însă, prima prietenă nu a simţit să facă la fel. Ei bine, într-o prietenie, într-o relaţie tocmai asta e bine să învăţăm: nu toată lumea e dispusă să ofere în aceeaşi măsură. Unii dau mai mult, alţii mai puţin. Unii dau mai mult acum, ca să fie cât de zgârciţi cu o altă ocazie, în care ne aşteptăm cel mai puţin de la ei. Foarte rar ni se întâmplă să fim 100% buni sau 100% rai. Oscilăm între aceste limite, în funcţie de credinţele noastre, de puterea şi de empatia pe care o manifestăm faţă de ceilalţi.

De cate ori n-am auzit pe cineva spunând: “Spre uimirea mea, am primit ajutor de la un străin, în loc să mă ajute familia sau prietenii.” De multe ori avem aşteptări prea mari de la semenii noştri, familie sau prieteni, apropiaţi sau doar cunoştinţe. Cu cât greul sau durerea sunt mai mari, cu atât nevoia noastră de a fi sprijiniţi şi ajutaţi este mai mare. Şi cu cât lăsăm aşteptările să crească mai mult, cu atât ele devin mai puţin realiste şi mai greu de îndeplinit.

Desigur, există şi situaţii în care nu ne putem descurca singuri, în care avem cu adevărat nevoie de sprijin, dar în general e bine să ne bazăm mai întâi pe propria noastră persoană. Atât fizic, cât şi psihic. Nu are rost să ne supărăm atunci când dăm ceva din tot sufletul şi nu primim nimic înapoi. Relaţia, comunicarea, înseamnă întra-devăr schimb, dar nu întotdeauna schimbul este echitabil. Însă există un echilibru: nu primeşti înapoi de la persoana căreia i-ai oferit atenţia, sprijinul, dragostea ta, dar vei primi din altă parte, cu altă ocazie, atunci când te vei aştepta mai puţin. Nu poţi contabiliza tot timpul ce dai şi ce primeşti. Ai ajunge să îţi iroseşti timpul şi energia într-un mod care n-ar folosi nimănui. Dacă simţi să oferi ceva, orice, dă din tot sufletul, fără să te gândeşti că va veni şi ziua când vei primi înapoi. Oferă pur si simplu. În felul acesta nu vei mai ajunge să ai aşteptări nerealiste, să te gândeşti subliminal că dăruieşti pentru că va veni o zi când şi tu vei avea nevoie şi vei primi la schimb.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: