Acasă » Tu si ceilalti » Sunt stresat, dar mă tratez

Sunt stresat, dar mă tratez

Articole

ss1(2)Lăsând la o parte umorul filmului franţuzesc – Sunt timid dar mă tratez, parafrazat în titlul articolului, să fii stresat nu e tocmai sănătos. Acolo, un pic aşa, din când în când, mai treacă meargă. Dar dacă stresul se ia prea în serios şi te copleşeşte pe termen lung, atunci te cam dă peste cap.

Poate începe cu mici dureri de cap, constante şi repetate, care se transforma în mari dureri de cap şi apoi de nesuportat – migrene, şi cu tot felul de simptome fizice şi ulterior psihice prin care organismul te atenţionează că ceva nu e în regulă în mediul ambiant în care trăieşti şi funcţionezi.

Se cunosc două tipuri de stres: stresul bun (eustres) şi stresul rău (distres). Sună destul de asemănător cu colesterolul bun şi colesterolul rău. Bun sau rău, se pare că toţi “beneficiem” de el şi, în consecinţă, ar fi indicat să ştim ce să facem cu el. Dar ce este de fapt stresul? Un indicator de…disconfort, durere, nesiguranţa etc. Mai mare sau mai mic, după caz. În funcţie de ce anume îl provoacă. Şi putem avea stresuri mici mărunte dar multe şi dese, sau stresuri mai mari, care ne dau complet viaţa peste cap. Nici într-un caz, nici în celalalt nu o ducem bine cu el.

Cel mai ciudat este faptul că atunci când stresul este provocat de un eveniment foarte foarte fericit, te poate chiar omori. Pe loc. Aşa cum a fost cazul miresei care a căzut moartă în drum spre altar. Iar mirele chiar era un bărbat frumos şi de treabă, deci nu a fost din vina lui. Bietul mire! Cum să mai aibă el curajul să se mai căsătorească vreodată?! Prin urmare, nici stresul “foarte bun” nu e tocmai bun. Chiar din contră, pare periculos!

Dacă nu poţi aprecia când va avea loc un eveniment stresant, nou sau pe care nu-l poţi controla, vei fi şi mai stresat decât în cazul în care este vorba despre o situaţie prin care ai mai trecut, pe care o cunoşti sau cu care ştii ce să faci.

Orice schimbare din viaţa noastră, oricât ar fi ea de mică, duce la un oarecare stres. Se lucrează la metrou sau la tramvai şi ruta transportului în comun pe care-l foloseşti este deviată? Un stres în plus. Magazinul de la care faci cumpărăturile în mod obişnuit este în renovare pentru o perioadă ori s-a desfiinţat şi eşti nevoit să mergi la altul, mai departe de casă? Un stres în plus. Un coleg nou de serviciu? Un stres în plus. Şi aşa mai departe. Chiar şi vremea pe care ştim din start că nu o putem controla ne dă peste cap dacă atunci când se anunţă soare şi cald sau aşa am vrea noi să fie, ploua, bate vântul şi e frig.

Oare cum funcţionează mintea noastră dacă atunci când avem parte de un eveniment care ne marchează şi ne stresează în mod deosebit nu se dă complet peste cap ci, din contră, găseşte soluţii şi se străduieşte să o scoată la capăt şi, prin extrapolare, micile modificări ale rutinei zilnice indică şi chiar provoacă un distres mental şi psihic mult mai mare? Decât să ne lăsam duşi de val şi să încercăm să generalizăm, mai bine să se analizeze fiecare, să îşi evalueze ce anume îl dă peste cap, la orice “adiere de vânt”. Şi, cu cât ne cunoaştem mai bine, cu atât ne va fi mai uşor să recunoaştem simptomele (stresante, se înţelege) prin care organismul ne atenţionează că a apărut ceva care ne scoate din ritmul nostru, care ne dă peste cap rutina şi ne scoate din zona de confort.

Stresul poate îmbunătăţi uneori memoria, dar numai atunci când se manifestă pe termen scurt. Dacă este deviat traseul autobuzului sau al maşinii cu care ajungi la serviciu, cu prima ocazie când constaţi acest lucru trebuie să fii mult mai atent şi să reţii noul drum, mai ales daca îţi este complet necunoscut. Sunt alte staţii de autobuz sau cu totul alte semne de circulaţie decât cele cu care erai obişnuit pe traseul pe care-l străbăteai până acum. Stresul apărut brusc şi brutal însă, ne afectează serios memoria şi aproape ajungem să uitam cine suntem.

De ce ne stresăm totuşi atât de uşor? Pentru că orice mică schimbare din rutina zilnică ne scoate din zona noastră de confort. Atunci când toate sunt line şi clare, aşa cum suntem noi obişnuiţi, parte din mintea noastră poate funcţiona pe “pilot automat”. Facem foarte multe lucruri aproape în mod reflex, cu un minim de efort şi energie. În felul acesta, mintea ne poate pluti în alte zări, într-o reverie plăcută sau pur şi simplu în căutare de soluţii sau informaţii utile şi necesare.

În concluzie, nivelul de stres e cu atât mai mare cu cât ne este nouă mai dificil să ieşim din zona de confort personal. Toleranţa la stres este direct proporţională cu toleranţa la schimbare. Cu cât eşti mai îndărătnic şi cu cat respingi mai tare noul şi schimbarea, cum se întâmplă de la o anumită vârsta, cu atât o să îţi fie mai greu cu toate noutăţile care vin peste tine.

Ce-i de făcut? Ei bine, aşa cum spuneam puţin mai sus, cu cât te cunoşti mai bine, cu atât îţi va fi mai uşor să intervii şi să te adaptezi schimbărilor din viaţa ta. Desigur, sunt şi lucruri la care nu e bine să ne adaptăm, cum ar fi locuitul, dormitul sau lucratul într-un mediu foarte gălăgios. De oboseală, probabil, în cele din urmă organismul nostru va ceda. Se va adapta la condiţiile existente. Din nefericire însă, ne va fi afectat în primul rând auzul şi, apoi, implicit, starea nervoasă. Vom deveni mult mai irascibili şi ne va fi mai greu să comunicam cu ceilalţi.

Deşi trăim într-o permanentă alergătură, deşi timpul nu ne mai este suficient pentru tot ce vrem să facem peste zi, ar fi bine totuşi să ne găsim câteva minute, din când în când măcar, în care să ne analizam puţin; să observam cum ne simţim, în ce dispoziţie ne aflam şi, dacă realizăm că ceva nu e în ordine, să vedem care sunt cauzele pentru care nu ne este bine.

Următorul pas ar fi să facem o evaluare a schimbărilor pe care le-am putea face pentru a reveni la normal şi să vedem ce implică ele. E un fel de negociere cu noi înşine. Putem renunţa la locuinţă şi căuta o alta într-o zonă mai puţin zgomotoasă? Sau suntem nevoiţi să acceptam situaţia că atare şi dacă da, ce putem totuşi schimba pentru a nu ne face şi mai mult rău? Probabil că vom ajunge la un oarecare compromis cu noi înşine. Dar fiind conştienţi de situaţia dată şi, mai ales, ce anume a creat-o, stresul nu ar mai fi la fel de mare şi nu ne-ar mai afecta în aceeaşi măsură. Realizând că stă în puterea noastră să luam o hotărâre sau alta, să facem o schimbare sau alta, redevenim cei care deţin controlul situaţiei. Nu mai suntem controlaţi de situaţie, din exterior, ci o controlăm noi pe ea. Asta ne va da un sentiment de încredere de sine şi ne va restabili echilibrul interior.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: