Acasă » Tu si ceilalti » Prietenie cu termen de valabilitate

Prietenie cu termen de valabilitate

Articole

p1Cineva asemuia viaţa cu o călătorie într-un compartiment de tren în care, pe parcurs, urcă şi coboară diverşi oameni dar sunt foarte puţini, dacă există vreunul, care să te însoţească de la începutul şi până la sfârşitul călătoriei.

Pornind de la ideea aceasta, gândul se duce în primul rând la părinţi. În mod firesc, ei sunt alături de noi atunci când ne începem călătoria vieţii şi merg cu noi atât cât le permite soarta dar, la un moment dat, coboară şi ei din vagon, pe rând, şi ne lasă să ne continuăm drumul singuri.

Pe unii colegi de compartiment îi agreăm, pe alţii mai puţin. Cu unii comunicăm, cu alţii poate schimbăm doar câteva priviri şi atât. Când ne suim în acest tren al vieţii nu ştim cum ne va fi călătoria, cât de lungă şi plăcută va fi ea, cine ni se va alătura şi ne va însoţi, fie doar şi pentru o bucată de drum. Ştim doar că am primit acest bilet, pentru o călătorie doar dus. Fără întoarcere.

Când suntem mici tindem să ne “agăţăm” de ceilalţi, poate chiar cu disperare, din teama că nu vom face faţă singuri acestei călătorii. E şi firesc. La început nu ştim să mâncăm, să vorbim, să mergem, nu ne descurcăm fără ceilalţi. Treptat învăţăm să facem toate acestea, dar tot mai simţim nevoia cuiva alături de noi. Pentru suport moral, pentru o vorbă bună, pentru un sfat, un umăr pe care să ne sprijinim. Avem nevoie de prieteni. Şi ni-i căutăm. Uneori intră ei singuri în compartimentul nostru, fără să îi fi aşteptat sau căutat. Îi atragem noi cumva, cu ceva. Sau poate că, pur şi simplu, ne aduce viaţa împreună.

Se întâmplă însă ca alegerile noastre să nu fie întotdeauna fortuite. Dăm peste oameni nedemni, laşi, clevetitori, cârcotaşi, rău-voitori, de care ajungem să ne despărţim într-un fel sau altul. Chiar dacă nu am realizat de la bun început cum sunt ei în realitate, vine şi momentul în care îşi dau arama pe faţă, ne dezamăgesc, ne rănesc şi ne dezgustă. Şi atunci, indicat ar fi să ne îndepărtăm de ei. Dar nu o facem întotdeauna. Uneori alegem să le mai acordăm o şansă în speranţa că vom scoate la iveală partea bună din ei. Dacă există şi dacă ne este în putere să facem asta. Dar se întâmplă şi să nu reuşim. Dacă îi acceptăm în continuare alături de noi şi continuă să ne rănească şi să ne dezamăgească, ajungem la proverbul: Prima oară a fost vina ta. A doua oară este vina mea pentru că ţi-am permis să mă dezamăgeşti şi să mă răneşti încă o dată.

Între toate prieteniile de care avem parte pe parcursul vieţii sunt unele despre care ştim (simţim) de la bun început că nu or să reziste în timp. Cum ar fi prieteniile scurte, legate în vacanţa de vară petrecută la bunici, cu copii ai vecinilor, pe care poate ne este dat să îi mai vedem şi în vacanţele viitoare. Sau cele din excursii şi tabere. Ori prietenii pasagere, de sezon, de câţiva ani de studii, prietenii “iscate” la bloc, când locuieşti acolo doar pentru o scurtă perioadă.

Simţi şi chiar ştii că aceste prietenii nu or să dureze în timp. Că nu ai să păstrezi foarte mult acei oameni lângă tine. Dar nimeni nu porneşte într-o călătorie doar cu gândul la finele ei. Călătoria în sine este cea care are importanţă şi, mai ales, calitatea pe care i-o putem oferi. Pentru că în mare parte, de noi depinde să ne căutăm şi să ne alăturăm unor oameni de calitate. Cu care să avem ce comunica, pe care să ne putem baza, care să ne respecte şi pe care să îi respectăm, pe care să ne sprijinim şi să îi iubim.

Dacă persoana apropiată sau prietena ta te dezamăgeşte în mod repetat iar tu îi tot permiţi asta, poate e momentul să te întrebi de ce o faci? De ce o accepţi în viaţa ta, mai ales dacă îţi provoacă atâta amărăciune. Ce anume din tine te determină să accepţi o relaţie disfuncţională cu o persoană care nu te “hrăneşte” spiritual în niciun fel, chiar din contră? Să fie oare în legătură cu modelul relaţional cu care eşti obişnuit din familie? Sau cu stima de sine redusă ori frica de abandon care te îndeamnă să accepţi orice fel de relaţie, numai să nu fii singură şi părăsită?

Atâta timp cât relaţia ta cu celălalt nu este armonioasă, bazată pe respect, nu îţi aduce nimic bun, ce rost are să o menţii? Nu îţi fie teamă să renunţi la acea persoană. Singura relaţie pentru totdeauna e cea pe care o ai cu tine însăţi. În rest, vei avea parte de tot felul de relaţii pasagere, unele mai scurte altele mai îndelungate, dar ţine minte că tu eşti cea care decizi pe cine să păstrezi în preajmă. Cine merită să îţi fie alături.

Anunțuri

3 comentarii

  1. Mekone spune:

    Ce bine spus şi punctat! Prietenia e sau nu. Dacă e mai multă amărăciune într-o relaţie asta nu mai e prietenie. Să mă simt foarte norocoasă că încă am părinţii şi că sora şi frate-meu (mai mici ca vârstă) chiar îmi sunt prieteni, adică oricând putem vorbi şi cere ajutor reciproc?

  2. Lumi spune:

    De ce ţinem lângă noi prieteni nocivi? Pentru că ne este greu să înţelegem că totul în univers este într-o mişcare continuă. Inclusiv gândurile, nevoile, cunoştinţele, plantele etc sunt în mişcare. Aşa cum spui în trenul vieţii oamenii vin şi pleacă. Ba chiar sunt liberi să vină şi să plece. O persoană cu gândire deschisă spre schimbare va avea mereu lângă ea prietenii de care are nevoie la momentul respectiv pentru a-şi îndeplini menirea.

    Obişnuiesc să fiu foarte tranşantă cu prieteniile mele din momentul în care am aflat că am voie şi îmi este permis să fac asta. Tratez o prietenie nocivă ca pe o buruiană…o smulg din rădăcină şi o arunc. În fapt, lumea este destul de mare ca să îi îndure pe toţi şi, în acelaşi timp, să lase pe fiecare să trăiască în vrerea lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: