Acasă » Diverse » Primeşti o…amendă?

Primeşti o…amendă?

Articole

polMomentul acela când eşti la volan, ai călcat strâmb, ai plecat de la semafor cât încă mai era galben, ori ai depăşit viteza legală, ai călcat linia continuă, ai un far care nu funcţionează etc. şi îl vezi pe nenea în uniformă care îţi face semn să tragi pe dreapta şi încep să te treacă toate sudorile. Întâi pentru că te simţi cu musca pe căciulă, ceva ceva tot ai făcut tu ori ai în neregulă de te-a oprit ăla, apoi pentru că nu te-ai descurcat niciodată bine cu Autoritatea. Aşa că încetineşti, că oricum n-ai încotro. Semnalizezi şi tragi pe dreapta, timp în care simţi cum începe să îţi crească tensiunea şi cum mintea îţi fuge în toate direcţiile. Te întrebi disperat, pentru că se pare că nu îţi mai ştii nici cum te cheamă: Am talonul şi asigurarea la mine? Am plătit taxa de drum? Îţi verifici chiar şi centura de siguranţă, deşi o simţi deja ca pe un ştreang care te ţintuieşte de scaun şi parcă te strânge şi de gât şi te lasă fără aer. Nici nu eşti sigur de ce te-a oprit. Poate să fie ce crezi tu că ai făcut, dar la fel de bine poate să fie cu totul altceva. Multe…altceva-uri… Te gândeşti, cu bruma de minte clară ce ţi-a mai rămas, câţi bani ai la tine, deşi ştii că nu-l poţi mitui pe dumnealui şi nici plăti amenda pe loc. Nu eşti în autobuz sau în tren deşi, nici acolo parcă nu se mai plătesc amenzile pe loc. Şi oricum, ce contează, pentru că tu eşti în spatele volanului, şoferul nu pasagerul.

Aştepţi cuminte acolo şi până să ajungă la tine simţi cum te faci tot mai mic, întâi mic cât un şoricel, apoi cât un purice şi ce bine ar fi dacă ai putea dispărea cu totul până să trebuiască să dai ochii cu el. El să vină aşa, agale, până în dreptul maşinii, dar tu să te fi evaporat între timp, iar el să găsească maşina goală. Tare ai vrea să vezi ce faţă ar face atunci! Uite cum tu te ţii de glume în timp ce el se face tot mai mare în oglinda retrovizoare, până ce nu mai încape în ea. Păi cum să mai încapă când ţi-a întunecat complet geamul lateral pe care ai prefera să-l deschizi mai degrabă manual, cum era pe vremuri, numai ca să mai tragi niţel de timp, să mai amâni oleacă inevitabilul. Dar uite că s-au inventat geamurile care se deschid automat şi tot ce ai de făcut e să apeşi pe buton. Te uiţi înainte, fix, ca şi cum ai conduce încă, cu mâinile încleştate pe volan, când auzi, pe un ton ferm şi imperativ:

– Bună ziua, vă rog actele la control.

Deşi în mod obişnuit nu te pierzi cu firea, acum începi să te bâlbâi, simţi cum fruntea ţi se încununează cu broboane de sudoare, pe cele care au luat-o la goană în jos, pe şira spinării nu le mai iei în seamă, palmele ţi s-au umezit şi ele, iar mâinile au început să-ţi tremure. Adrenalina bat-o vina! Să acţionezi după instinctul luptă sau fugi, n-ar avea nicio noimă. Să fugi acum, ar fi prea târziu. Şi unde ai fugi? Unde te-ai putea ascunde? Ţi-a luat deja numărul de la maşină, aşa că te-ar găsi şi în gaură de şarpe. Să te iei la trântă cu ‘mnealui, la ce-ar putea folosi? Mai bine scapi cu o amendă, rămâi fără carnet, decât fără libertate. Aşa că alungi rapid instinctul fight or flight şi te întinzi cu viteza luminii stinse înspre torpedo, după acte.

Ţi le verifică tacticos şi fără grabă, timp în care tu continui să pretinzi că eşti din alt film, că nu tu eşti cel din spatele volanului. Întoarce actele pe toate părţile, verifică toate datele şi ştampilele, după care te întreabă inchizitoriu, ca profesorul la şcoală, când are chef de dat note proaste: “Ştiţi de ce v-am oprit, nu?”. Moment în care te blochezi din nou. Ce să-i răspunzi?! Dacă îi spui că da, te temi că o să vrea să verifice că ştii cu adevărat de ce, dar tu n-ai cum ştii ce-i în mintea lui. Că ăştia le văd întotdeauna şi pe cele inexistente sau, dacă nu, caută nod în papură. Ori ca să dea ei bine, îţi asezonează amenda iniţială cu tot felul de “aperitive”. Să îi spui că nu, ar fi şi mai grav. Aşa încât, te uiţi în sfârşit înspre el, umil, şi bâigui ceva între da şi nu, urmat de un gâtuit…domnule poliţist, să vedeţi eu…

Dar nu-i nevoie să îi spui tu, că el ştie deja. Vă ştie el pe ăştia, pe toţi de fapt, care credeţi că şoseaua e a voastră, că v-a cumpărat-o “tac-tu” şi că vă puteţi face de cap.

Urmează un schimb de replici de sus în jos, în care piedestalul lui se înalţă proporţional cu gravitatea faptului comis sau imaginat, după care ce să vezi, nenea poliţistul, fiind în toane bune azi, îţi restituie actele şi îţi zice: “De data asta vă las să plecaţi doar cu un avertisment, dar să nu se mai întâmple (chiar dacă nu te-a lămurit prea bine pentru ce te-a oprit sau cu ce ai greşit). Că dacă se mai repetă…”

Da, chiar, care ar fi probabilitatea să te oprească din nou, mâine să zicem, sau peste o săptămână sau o lună, acelaşi poliţist, în acelaşi loc, pentru acelaşi motiv?

De ce te-o fi lăsat să pleci aşa, fără să-ţi dea nicio amendă?

Să-i fi fost lene să mai scrie o amendă pe ziua de azi? Sau nu păreai să merite efortul? Ori poate terminase chitanţierul şi n-avea pe ce să-ţi scrie amenda. Poate că te-a oprit doar aşa, să te chinuie niţel şi să se amuze pe seama ta, văzându-te cum asuzi şi disperi de pomană. Să te umilească şi să te facă să te simţi mic şi neînsemnat, iar el mare, tare şi puternic. Ori mai ştii, îndeplinise deja norma de amenzi lunare şi n-avea de ce să o depăşească tocmai el. Pentru că nu e bine, nu-i aşa, să ieşi în evidenţă prea tare, să faci exces de zel. Dacă iese prea mult în faţă, “lucrează” peste normă, poate fi luat la ochi şi nici aşa nu e bine. Uite, vezi, la asta nu te-ai fi putut gândi atunci, când aşteptai să se apropie de maşina ta. Să scapi de amendă ca să nu şi-o “fure” el de la superiori. Cum adică să fie atât de multe amenzi, excesiv de multe, în sectorul lui? Asta ar însemna că poliţia nu îşi face treaba şi nu aplică legea aşa cum trebuie, iar oamenii îşi fac de cap. Şi, în concluzie, dacă poliţia nu-şi face treaba bine, adică dă prea multe amenzi – asta însemnând o infracţionalitate ridicată, atunci înseamnă că nici politicienii nu îşi fac treaba bine, pentru că nu dau legi şi ordine clare, care să fie respectate. Sau, cine ştie, poate că dumnealui tocmai aterizase la circulaţie şi n-avea habar cum se scrie o amendă. Mai ştii! Asta pe lângă faptul că numele tău de familie are atâtea sz-uri, cz-uri şi k-uri. De altfel, nici n-a fost în stare să ţi-l pronunţe, drept pentru care ţi s-a adresat pe numele mic. Iar dacă tot aţi ajuns “prieteni” atât de repede, cum era să-ţi dea tocmai ţie amendă?

Vaia con Dios

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: