Acasă » Tu si ceilalti » Din vârful degetelor

Din vârful degetelor

Articole

din varful degetelorCâte nu facem cu vârful degetelor! Pipăim, atingem, apăsăm, presăm, mângâiem… Dar atât de rar ni se întâmplă să realizăm cât de importante ne sunt vârfurile degetelor! După ce învăţăm să ne folosim de ele, uităm cu desăvârşire cât sunt de delicate, până într-o zi, când ne frigem sau ne îngheaţă ne înţepăm sau ne lovim.

După primele atingeri şi după ce învăţăm să facem cele mai elementare lucruri cu ajutorul degetelor şi, implicit al vârfurilor acestora, ajungem să le utilizăm pentru scris. Cu chiu cu vai învâţăm să ţinem creionul între degete, să-l apăsăm cu vârfurile acestora şi apoi să-l controlăm şi să-l manevrăm astfel încât să lase pe hârtie urmele dorite de noi. Ce interesant! Putem desena, picta, scrie…şi toate din vârful degetelor.

Unii învaţă de mici să cânte la pian alţii…se obişnuiesc mai întâi cu butoanele telecomenzii televizorului şi combinei audio, sau chiar cu tastele laptopului sau computerului. Şi asta chiar înainte să înveţe să scrie şi să citească. Trăim într-o lume care se desfăşoară în mare parte în vârful degetelor.

Tot ce atingem ajunge într-o oarecare măsură să “ne aparţină”. Adică marcăm fiecare obiect – uşă, geam, carte, pix, mânere, telefoane, orice. Iar fiecare atingere este unică, pentru că ne lăsăm amprentele acolo, pe aceste obiecte. Amprente aşa cum ştim, unice, distincte pentru fiecare persoană în parte.

Am citit de curând o carte al cărui titlu tradus suna chiar aşa “Din vârful degetelor”. Era vorba în mare de un hoţ care se folosea cu mare măiestrie de vârful degetelor lui dibace pentru a sustrage lucruri de preţ din buzunarele sau genţile celor avuţi, de o domnişoară obligată să scrie şi să transcrie cărţi şi rânduri întregi dar căreia nu îi era permis să le atingă decât purtând mânuşi. Era vorba despre destinul a două fete, destine amestecate şi împletite tot aşa, din vârful degetelor.

Poate că am devenit din ce în ce mai conştienţi de valoarea şi puterea vârfului degetelor noastre. De la o vreme încoace nu mai avem nevoie să tastăm cifre pe telefoanele mobile, e suficient să le atingem ecranul şi apoi, tot aşa, prin atingeri fine, să facem ca aceste mici aparate să ne îndeplinească toate comenzile. În curând vom putea, pe lângă toate acestea, nu doar să vedem şi să atingem, dar să şi mirosim ceea ce vedem dispus pe aceste mici ecrane. Ca şi cum am intra într-o altă dimensiune din care cu greu vom mai fi în stare să facem diferenţa între lumea reală şi cea imaginară.

Ne temem cu toţii că va veni o zi în care vom fi nevoiţi să purtăm cip-uri care să conţină toate datele personale necesare unei identificări instante. Ne-am opus în fel şi chip acestui pas “tehnologic” şi probabil că am reuşit să-l întârziem pentru o vreme. Dar cei mai mulţi dintre noi au deja măcar un aparat pe care-l utilizează doar prin atingerea ecranului. Ecran şi aparat care sunt conectate la o reţea de internet. Care transmite şi primeşte date. Şi care, probabil, la fel de bine şi uşor ar putea să ne preia şi să ne înregistreze fiecare amprentă, pe care o poate cataloga şi îndosaria foarte uşor, având alături numele şi toate celelalte date ale noastre.

Dar câte nu se întâmplă doar din vârful degetelor…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: