Acasă » Tu si ceilalti » De ce suntem răi?

De ce suntem răi?

Articole

me and you 1Părinţii şi educatorii ne învaţă de mici să alegem binele şi frumosul, să nu facem rău nimănui, în niciun fel. Şi totuşi…răul există. Îl observăm în jurul nostru, îl vedem, îl trăim. După care, de curiozitate sau nu, îl experimentăm şi noi.

Am întâlnit multe mămici îngrijorare care se plângeau de copiii lor că fac rău animalelor sau gâzelor. Fie călcau în picioare furnici, fie striveau alt fel de gâze, ori trăgeau de coadă şi chinuiau pisica sau câinele casei, iar treaba asta li se părea foarte interesantă şi distractivă. De fapt, experimentau capacitatea de a controla “pe altul”. De a avea putere absolută şi decizie asupra unei alte fiinţe. Şi îi putem judeca prea aspru şi condamna pentru asta?

În parte, copiii copiază în parte ce văd că fac adulţii sau, pur şi simplu, găsesc în felul acesta o modalitate de defulare a propriilor frustrări şi resentimente. Cu cât părintele este mai restrictiv şi punitiv, cu atât copilul se va simţi mai subjugat şi va dori să se elibereze în vreun fel sau altul de aceste sentimente neplăcute, pe care nu le poate suporta şi, prea mic fiind, nu ştie ce altceva ar putea face cu ele.

După ce intră în sistemul social, grădiniţă-şcoală…, copilul are parte de noi restricţii, de alt fel de reguli pe care trebuie să le respecte, fie că îi convine sau nu. Apar deci noi frustrări şi nemulţumiri pe care unii dintre ei încearcă să le depăşească devalorizând sau denigrând pe ceilalţi copii. Aproape în fiecare şcoală există câte un copil adoptat care, de foarte multe ori devine ţinta răutăţilor celorlalţi. Este luat în derâdere şi arătat cu degetul, făcut să se simtă inferior, doar pentru faptul că are alţi părinţi decât cei care l-au făcut. Iată o altă manifestare a unei răutăţi inutile.

Am citit sau auzit de nenumărate ori vorbindu-se despre duritatea maiştrilor militari şi a soldaţilor din ciclurile mai mari. Ultimii veniţi sunt batjocoriţi, umiliţi, supuşi la nişte teste inutile şi denigratoare, asta doar pentru amuzamentul celor mari, care au trecut şi ei prin aceleaşi experienţe. Nu ştiu dacă funcţionează pe principiul acelui joc din copilărie, “ce fac eu să facă toţi”, sau pur şi simplu găsesc în felul acesta o modalitate de defulare, de “eliberare” a propriilor umilinţe prin umilirea altora. Ca şi cum şi-ar spune, dacă le fac lor ce mi s-a făcut mie, atunci ce am trăit eu dispare, se şterge cu buretele. Dar ştim cu toţii că nu există un astfel de burete miraculos.

Următoarea etapă ar fi serviciul. Noii veniţi (dar nu numai) au parte cam de aceleaşi tratamente. Chiar dacă sunt angajaţi pe un post calificat şi vin cu o diplomă în mână, cei de dinaintea lor îi văd ca pe nişte neaveniţi, ca pe nişte nulităţi. Consideră că nu ştiu nimic, iar puţina teorie învăţată în şcoală nu are nicio valoare în faţa experienţei de muncă pe care o au ei. Drept pentru care, după ce trec de prima fază în care sunt puşi să îndeplinească sarcini cu mult sub pregătirea lor (făcutul cafelei, aruncatul gunoiului, împărţitul corespondenţei etc.), ori de câte ori deschid gura să îşi spună o părere le este închisă brutal şi condescendent, fiind trimişi la colţ precum nişte copii de grădiniţă, neştiutori şi neaveniţi.

Şi uite-aşa, umilinţă peste umilinţă, răutate peste răutate. Vrem cu toţii ca lumea să fie bună şi frumoasă, ca oamenii să se poarte frumos cu noi, să fie lipsiţi de răutate faţă de noi şi de cei din jurul nostru, dar ce suntem dispuşi să facem noi pentru asta?

Nicolae Iorga spunea “omul cu adevărat bun e cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost”.

Ce-ar fi dacă am încerca toţi, fiecare în parte, atunci când suntem provocaţi să fim răi, să ne abţinem? Sa ne ţinem tare şi departe de cele rele. Să nu facem acel gest urât, să nu spunem acea vorbă care doare, să nu rănim pe cel de lângă noi într-un fel sau altul. Dacă în felul ăsta am putea opri acel val de răutate creat nu se ştie când şi de cine şi care se abate neîncetat peste noi? Violenţa naşte violenţă. Răutatea naşte răutate, iar când nu o vom mai putea controla, ce se va alege de noi toţi?

Oare o fi chiar atât de greu să alegem să fim buni?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: