Acasă » Tu si ceilalti » Abuzul emoţional

Abuzul emoţional

Articole

DSC_0036cNu mi-am programat să scriu despre acest subiect în perioada sărbătorilor de iarnă, în ajunul Crăciunului. Doar m-am gândit că n-am mai postat de ceva vreme aici şi, dacă stam să ne gandim bine, perioada aceasta e una sensibilă pentru cei mai mulâi dintre noi. Ne adunăm pe la case, le primenim şi pregătim bucate, împodobim bradul şi ascultăm colinde, aşteptăm să vină Moşul, chiar dacă suntem adulţi. Ce să mai, vrem să fim fericiţi! Toată lumea să fie fericită. Numai de s-ar putea…

Abuz. Un cuvânt nefericit, care desemnează un act urât. Unii îl fac deliberat şi controlat, alţii nici măcar nu sunt conştienţi că îl fac sau ce repercursiuni poate avea asupra celor aplicat. De ce o fac cei din prima categorie? Pentru că pot. Pentru că astfel se simt în control, se simt puternici. Şi cui nu-i place să aibă putere asupra celorlalţi? Să se simtă “mare şi tare”? Abuzul celorlalţi e mult mai insidios şi mai periculos pentru că afectează în profunzime. Pentru că una e să îi spui în faţă celui pe care vrei să îl controlezi că poţi şi o faci, alta e să o faci din cuvinte dar indirect, fără ca celălalt să-şi dea seama. Se simte abuzat, numai că nu realizează că asta i se întâmplă şi, din nefericire, de cele mai multe ori nu se poate apăra sau scăpa.

Una dintre cele mai la “indemana” forme de abuz emotional e crearea sentimentului de vinovatie. În foarte multe cazuri, unul dintre parinti sau chiar amandoi îl fac pe copil să se simta vinovat de orice: că pleaca de-acasa şi ii lasa singuri, chiar dacăpleaca doar la scoala sau la serviciu, că se “refugiaza” în camera lui, chiar dacăse duce să isi faca temele sau să lucreze, că sta mai mult plecat de acasa sau cu prietenii, fapt destul de firesc de altfel, pentru varsta lui, oricare ar fi ea.

“Iar pleci şi mă laşi singură!”, o aude pe mamă spunând, ori de câte ori e gata să iasă pe uşă. Nu mai stau de mult timp împreună şi, pentru ea, orice revenire acasă, la mama, e o nouă ocazie de a trece prin toate stările de frustrare şi vinovăţie. Ştie că nu ar avea de ce, dar se simte vinovată că îşi trăieşte viaţa, că are un serviciu, că a plecat de acasă să îşi facă şi ea o familie şi o carieră. Mama ei ar vrea să o vadă la casa ei dar nu ştiu cum aşa, ar vrea-o totuşi doar pentru ea. Să îi stea la dispoziţie şi să îi facă tot ce nu mai poate ea, să nu o lase singură…Iar teama de singurătate se acutizează la cei vârstnici.

S-a gandit de multe ori să îşi ia inima-n dinţi şi să taie răul din rădăcină. Adică să refuze să mai meargă la mama ei. Nu ar avea ce să îi facă. De fapt, chiar a încercat şi asta, dar a urmat o serie de telefoane lacrimogene, cu rugăminţi disperate şi chiar ameninţări. Realizează că mama ei nu poate decât să o chinuie pe ea, să o facă să nu se poată bucura de absolut nimic.

Imediat după examenul pentru carnetul auto a ieşit cu prietenii să sărbatorească. Se aştepta ca la întoarcerea acasă mama să o felicite şi să se bucure pentru ea. În schimb, a avut parte numai de sudalme şi răutăţi. Cum de şi-a permis să se ducă să sărbatorească afară, cu prietenii, în loc să vină acasă? Bucuria reuşitei i-a rămas ca un nod în gât.

Indiferent cât de mult ar sta împreună cu ea, tot nu e suficient, tot ajunge să se plângă de ea când e gata să iasă pe uşă. “Acum cine ştie când o să vii iar. Că te uită Dumnezeu. Nu te gândeşti niciodată la mine, care am sacrificat totul pentru tine, ca să te cresc şi să îţi ofer tot ce e mai bun.” După care urmează oftaturi şi îmbrăţişări reci, la fel ca şi săruturile pe care le simte ca pe nişte muşcături. Ca şi vorbele mamei, de altfel.

Nu se poate apăra, nu poate scăpa din acest laţ, din acest cerc vicios. De altfel, se simte neputincioasă si, ca să se scuze faţă de ea îşi spune: cine să aibă grijă de ea, dacă nu eu?! Uneori îşi permite să se întrebe dacă după ce mama ei nu va mai fi, toate aceste sentimente contradictorii vor dispărea. Dacă sentimentul acesta permanent de vinovăţie se va evapora.

Realizează că orice ar face nu îşi va putea mulţumi mama, că şi dacă ar renunţa complet la serviciu, la prieteni, la relaţiile cu ceilalţi, la legatura cu societatea, tot nu va fi bine. Şi atunci? Ei oare când ii va putea fi bine? Când va putea să facă ceva fără a se mai simţi vinovată?

Tot abuz emoţional se cheamă şi atunci cand cel apropiat sau, şi mai rau, părintele nu face altceva decât să te umilească şi să te denigreze. Îţi spune mereu că nu vei fi niciodata în stare de nimic, că nu eşti capabilă, că eşti urâtă şi nu te va lua nimeni niciodată de nevastă, că nu te descurci cu absolut nimic şi tot aşa. Poţi să ai carnetul plin cu note de zece, să fii cea mai bună din colectivul din care faci parte, poate chiar să fi ajuns în poziţia de directoare, în ochii lui, ai părintelui, eşti şi vei rămâne întotdeauna un nimeni şi un nimic. Iar astea sunt lovituri pe care nu le aştepţi din partea celor care au menirea de a te sprijini şi încuraja, de a te ajuta să reuşeşti în viaţă. Lovesc în plin în stima de sine, îţi strică propria imagine şi te lipsesc de curajul de a fi sau de a încerca orice. Obişnuită de-acum cu acest model de relaţionare, tot ce vei face în viaţă va fi să îţi cauţi un substitut atunci când părintele respectiv nu va mai fi în viaţă si, în acelaşi timp, să te iroseşti în a încerca să dovedeşti tuturor şi, mai ales ţie, că poţi. Orice. Va fi o muncă titanică şi inutilă, care te va seca de energie şi nu îţi va aduce niciodată mulţumirea sufletească de care ai nevoie.

Dacă ai avut parte de un astfel de tratament, de un astfel de abuz emoţional încă din copilarie, e greu să te dezbari de el, să te lupţi de unul singur. Cei apropiaţi, din familie sau prieteni te pot asculta, pot fi de partea ta, dar nu vor reuşi să te ajute cu adevărat. Tot ce poţi face e să cauţi ajutor în afara cercului tău de cunoştinţe. Găseşte pe cineva care poate fi imparţial, care te poate îndruma şi sprijini, şi care eventual e pregatit să lucreze cu astfel de probleme.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: