Acasă » Diverse » Din însemnările unui câine

Din însemnările unui câine

Articole

Boxerul photoBoxerul

Sunt băiat de treabă, jucăuş, vesel, zglobiu şi mai ales pus pe şotii. Sunt politicos, gurmand şi răsfăţat şi ar fi bine să ştii din start că deşi înaintez în vârstă ca toţi ceilalţi câini, mintea mea rămâne toată viaţa ca cea a unui copil de 3-4 ani. M-am gândit că e bine să afli detaliul acesta despre mine înainte să te hotărăşti să mă iei cu tine acasă. Dacă nu eşti o persoană înţelegătoare şi răbdătoare, atunci ar fi bine să te laşi păgubaş.

Nu sunt genul bolnăvicios, iar la câtă energie şi neastâmpăr am în mine, realizezi că nu-mi place să bolesc. Aşa că, dacă mi se mai întâmplă să nu mă simt bine, o să fiu şi îmbufnat pe deasupra pentru că nu mă mai pot juca în voie.

Sunt hulpav de fel, dar la fel de bine pot fi şi tare mofturos, aşa că tu să fii pregătit pentru orice eventualitate.

Îmi place să dorm şi sforăi mai dihai ca un om, fiind confundat cu uşurinţă cu un bunic care doarme. Nu îmi place să fiu deranjat în somn iar dacă mă împingi sau încerci să mă mişti, o să pufnesc, o să mă încrunt şi o să te mârâi, ca altă dată să nu mai faci. Îmi place să dorm pe ceva moale, iarna la căldurică şi chiar pe sub plapumă, după caz, iar vara se înţelege, pe parchet sau pe gresie, unde-o fi mai răcoare. În principiu ar fi de dorit să ai un pat suficient de mare şi încăpător sau dacă nu, să-ţi cumperi unul. Nu de alta, dar n-aş vrea să te aud cum începi să te plângi că nu mai ai loc în pat.

Dacă o să avem o singură cameră şi pentru zi, şi pentru dormit, ţin să te anunţ de pe acum că nu îmi place să dorm cu lumina în ochi aşa că, dacă ai chef să citeşti după ce mi s-a făcut somn, o să oftez şi o să pufnesc până ce o să-ţi bagi minţile-n cap şi o să stingi lumina. De altfel, nu vezi ce târziu s-a făcut?! Şi apoi, dimineaţă o să tragi de tine să te trezeşti, după care o să mă grăbeşti până nu mai poţi să-mi fac plimbarea şi nevoile. Ce, eu stau în faţa uşii de la baie să te stresez să termini mai repede ce faci tu acolo?

Ah, să nu uit! Nu-mi place să stau singur. Asta e. Zi tu dacă ştii pe cineva căruia îi place. Şi gândeşte-te şi tu: io sunt mic, abia m-ai adus cu tine acasă. Asta înseamnă că am doar 2-3 luni. Ne trezim dimineaţă, mă duc să beau apă şi mergem puţin pe-afară să fac şi eu ce-ai făcut tu la baie cât timp am păpat eu masa de dimineaţă, după care pleci şi mă laşi. Singur. Tocmai când eu am chef să mă joc cu cineva, mai precis cu tine. Încă nu cunosc bine casa, nu sunt obişnuit cu ea şi cu tot felul de sunete pe care le aud şi nu ştiu ce sunt, abia m-ai despărţit de mămica şi de frăţiorii şi surioarele mele pe care probabil că n-am să-i mai văd niciodată, iar tu m-ai lăsat singurel. Cum să nu îmi fie urât?! Cum să nu plâng?! Probabil că în timp am să mă mai obişnuiesc, dar asta nu înseamnă că o să îmi placă. Sau că nu o să continui să plâng şi să latru. Vecinii tăi n-or să audă decât un câine care latră şi schelălăie aparent fără motiv, ca nebunul, de unul singur în casă, or să se enerveze şi or să se tot plângă. De parcă ar fi vina mea. Şi poţi să mă baţi cât vrei, că tot n-o să rezolvi nimic. Ai auzit tu pe cineva să alunge singurătatea şi urlatul cuiva prin bătaie? Ei bine, nici io!

Tot de pe-acum e bine să ştii că am nevoie cam de două ore pe zi de plimbare şi de alergat. Gândeşte-te bine înainte să mă iei acasă dacă din cele maxim 8 ore libere pe care le ai pe zi, deşi ştim bine amândoi că sunt ceva mai puţine, dacă eşti dispus să-mi aloci doar mie, zilnic, două din ele. Nu-mi fac exerciţiile şi mişcarea zilnică, mă plictisesc, devin apatic, după care mă enervez, mă agit şi sunt capabil chiar de unele stricăciuni. E doar vina ta dacă nu te ocupi suficient de mine! De ce m-ai luat? Pe post de bibelou? Eu sunt un pachet de muşchi pe care am nevoie să îi folosesc zilnic. De ce crezi că-mi zice boxer? Pentru că tu mi-ai ales numele ăsta. La o adică, dacă va fi nevoie să mă apăr sau, mai ales, să te apăr pe tine şi pe ai tăi, o să mă bat precum un boxer. O să mă ridic pe picioarele din spate şi o să lovesc cu labele din faţă până pun jos adversarul. Cred că tocmai tactica asta îl deconcertează: faptul că n-a mai văzut un câine să se bată în felul ăsta. Şi n-avea grijă că ştiu să şi muşc, dacă e cazul. De “arma” din gură nu mă folosesc decât în cazuri extreme, când nu mai există altă soluţie. Altfel, chestia aia neagră de pe faţă căreia unii îi zic gură, alţii babine, o folosesc doar la mancat şi pupat. Mai ales pupat. Numai că la treaba asta mă folosesc şi de limbă. Dacă nu-ţi place, n-ai decât să te fereşti. Nu o să ajung să te mai pup pe gură sau pe faţă, dar undeva tot o să nimeresc. Asta e! Ce să fac dacă sunt un pupăcios?! Asta e natura mea.

Nu prea îmi place să rod. Chestia asta o las pe seama terrierilor. Ei sunt mari meşteri la capitolul ăsta. Eu dacă fac prostii, fac din alea crase şi adevărate nu aşa, doar ca să te enervez. Mai degrabă să mă răzbun şi să te pedepsesc că ai fost nedrept cu mine. Pentru că nu îmi place nedreptatea. Cum de altfel nu-mi place nici cearta. Nu suport să aud sau să văd pe cineva că se ceartă. Îi cunosc, nu-i cunosc, îmi vine să mă bag între ei şi să îi cert şi să îi latru până se potolesc.

Fac tot felul de năzdrăvănii şi sunt mai mereu pus pe şotii. Ce poţi să te aştepţi de la o minte de copil ca a mea? Îmi place să mă joc. Cu mingea, cu băţul, cu tot felul de jucării zornăitoare. Tu mi le arunci şi vedem noi dacă ţi le mai aduc înapoi. Zi tu dacă n-ar fi mai nostim să fugi tu după mine să mi le iei din gură, sau măcar să facem cu rândul. Ce, numai mie să îmi iasă limba de-un cot?!

Sunt un tip foarte deschis. Nu umblu cu tertipuri sau cu ascunzişuri. Ce-i în guşă şi-n căpuşă. Am o figură foarte expresivă, aproape umană, aşa că ai să înţelegi şi ai să ştii mai tot timpul ce gândesc, deşi asta mi se întâmplă ceva mai rar şi, mai ales, ce sunt pe cale să fac.

Mai fac şi prostii din când în când. Nu des şi nici în mod regulat, dar…nu pot să mă abţin. Oricum, mai rar să fac aceeaşi trăsnaie de două ori la rând. Nu de alta, dar m-aş plictisi. Plus că sunt impulsiv şi copilăros. Ştiu că o să te superi, că o să mă pedepseşti, dar n-am ce să fac. Până la urmă o să-ţi treacă, ai să uiţi şi iar o să fim prieteni. Şi oricum am să te pup şi o să fac tot felul de giumbuşlucuri până o să pufneşti în râs. Doar te iubesc şi cred că şi tu pe mine.. De fapt, nici n-ai cum să nu iubeşti un boxer!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: