Acasă » Tu si ceilalti » Suma viciilor e constantă

Suma viciilor e constantă

Articole

Suma viciilor e constantaDacă afirmaţia aceasta ar fi adevărată ar însemna că, vrem nu vrem, suntem cu toţii nişte vicioşi, fără excepţie. Nu ştiu cine a ajuns la concluzia asta şi cum, dar mulţi spun că aşa ar fi.

Adică, poţi să fumezi şi să bei, dar să nu faci altele. Sau să nu te poţi abţine când vine vorba de dulciuri sau de mâncare. Să nu poţi “funcţiona” fără cafeaua zilnică. Ori să fii un destrăbălat şi un fustangiu, ori să ai o alt fel de patimă. Dar fără, nu se poate, nu există persoană pe lumea asta care să nu aibă un viciu. Dar ce înseamnă de fapt viciu? Dicţionarul nu ne lămureşte ci mai degrabă ne indică sinonime şi cam atât: patimă, nărav, pasiune, chiar şi boală sau corupţie. Oricum ai lua-o, sună a ceva rău.

Pe lângă a fuma, a bea, a se droga, a face sex cu oricine, oricând şi fără protecţie, a mânca în neştire, ce ar mai putea fi? Probabil orice devine o obsesie ce nu mai poate fi ţinută sub control. Cum ar fi statul în faţa televizorului sau al computerului, şofatul cu viteză, mersul prin cluburi, achiziţionarea compulsivă de bunuri, haine, electronice, maşini etc. Deci, tot ce e prea mult şi strică. Strică la buzunar, strică imaginea, strică echilibrul şi comunicarea.

Dar de ce nu ar putea exista totuşi şi oameni nevicioşi? De ce trebuie ca toţi, fără nicio excepţie, să avem câte un viciu? Sau dacă nu avem din cele obişnuite, fumat, băut, mâncat, atunci să avem altele, mai obscure şi mai periculoase? Ştim că nu există om fără de păcat, care să nu greşească niciodată în viaţă, dar e musai să avem şi vicii pe deasupra?

A fuma, de fapt, e mai degrabă un obicei neplăcut, costisitor şi care îţi poate afecta sănătatea. Nu te debilitează şi nu e 100% sigur că mori dacă fumezi. Cu băutul e niţel mai complicat. Dacă bei în mod constant, în fiecare zi şi de mai multe ori pe zi, ai toate şansele să devii un alcoolic şi să nu te mai poţi recupera niciodată. Să-ţi distrugi sănătatea, să îţi pierzi serviciul, familia şi chiar viaţa. Consumul compulsiv de dulciuri sau alimente e şi el dăunător, pentru că la un moment dat tot îţi afectează sănătatea. Şi tot aşa, putem înşira toate viciile cunoscute. Ce facem cu cele mai puţin întâlnite? Le lăsam în seama celor care au picat în ele, să se descurce fiecare şi să o scoată la capăt cum poate?

Deşi cuvântul viciu nu prea mai e utilizat, poate tocmai pentru faptul că se ia ca regulă generală faptul că fiecare individ are măcar unul, dacă le debifezi pe cele obişnuite şi des întâlnite, atunci se ridică unele semne de întrebare deasupra capului tău. Cum aşa, nici nu fumezi, nici nu bei, nu bei nici cafea, nu mănânci dulciuri sau altele, păi şi atunci, tu ce viciu ai? Că-i musai să ai şi tu unul! Cel puţin unul!

Şi iată că, oamenilor “obişnuiţi”, cu vicii comune şi relativ acceptate, începe să li se facă teamă de persoana care, se pare, n-ar avea niciun viciu din cele ştiute şi general acceptate. Devine suspectă. Şi toată lumea începe să o iscodească, să îi pună şi să îşi pună semne de întrebare, să aştepte în suspans, doar doar şi-o da arama pe faţă în vreun fel şi va scoate la iveala cine ştie ce viciu “murdar”. Ei, şi pe lume n-ai dreptul să o dezamăgeşti. Ştii din start că nu o poţi mulţumi nicicum, orice i-ai spune sau orice ai face. Şi uite cum nu e tocmai potrivit să faci din cele nefăcute…de marea majoritate. Atunci e mult mai rău. Pentru tine, fireşte.

După cum observăm, viciul înseamnă de fapt un rău pe care ni-l facem cu bună ştiinţă şi care se răsfrânge în primul rând asupra organismului nostru. E ca şi cum ne-am pedepsi pentru ceva, fără să realizam însă că asta facem. Probabil că de aceea nici nu ne putem opri. Ne simţim vinovaţi cu ceva, pentru ceva ce numai noi ştim şi de care nu ne putem ierta sub altă formă. Şi atunci ne apucam de fumat, de băut, de mâncat etc. şi o facem compulsiv, fără întrerupere, până ce organismul nostru începe să cedeze şi ne obligă să încetam. Ei bine, dacă n-am reuşit să o facem până să ajungem în acel moment critic, atunci cu siguranţă a venit momentul să ne întoarcem puţin privirea înăuntrul nostru, să vedem ce şi cui am greşit atât de rău încât ne autoflagelam astfel şi să punem stop.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Arriel spune:

    Bun să ne înţelegem … aici este vorba că mănânc şi murături în loc de dulciuri câteodata deci nu se pune ca viciu că aş devora biscuiţi cu ciocolată, ciocolată lichidă, solidă cu lapte, neagră, cu fructe şi mai ales dar mai ales cu alcool … bomboane cu ciocolata în care se găsesc una alta şi dacă nu se găsesc adaos de bere neagră 😀 se pune viciu ? doar când există … adk nu am vândut încă Ileana Vulpescu pe ciocolată sau bomboane de ciocolată cu alcool înăuntru – deci m-am împăcat cu mine? păi nu prea că „kilele” sunt tot alea 🙂

    • Cred ca e vorba de mancatul compulsiv si in exces. Si tot ce e prea mult si in exces stim ca nu e bun, sau ca nu ne face bine. Iar compulsia aceasta e determinata ea de ceva. Cand o sa descoperi care e acel ceva, probabil ca o sa o iei mai usor cu muraturile, ciocolata, alcoolul sau ce-o mai fi. Si atunci or sa inceapa sa scada si din kilogramele acelea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: