Acasă » Tu si ceilalti » Dreptul de proprietate

Dreptul de proprietate

Articole

dreptul de proprietateFiecare individ simte nevoia de a avea ceva doar al lui, pe care nimeni nu i-l poate atinge sau revendica. O proprietate. Începând de la lucruri mărunte, până la cele mari şi importante. Când suntem mici vrem ca mama să ne aparţină doar nouă, pe urmă ca jucăria preferată sau chiar mai multe jucării să fie numai şi numai ale noastre şi să nu le împărţim cu nimeni şi tot aşa. Toate ar fi fost bune şi frumoase dacă ne-am fi limitat la obiecte, lucruri, case şi terenuri să zicem. Dar nu, omul a simţit nevoia, sau dorinţa mai bine zis, să fie stăpân asupra altor oameni. Să îi domine, să îi controleze, să îi manipuleze şi să profite de pe urma altora. În special de pe urma muncii lor.Să ai proprietăţi înseamnă să fii avut. Să fii avut înseamnă să ai putere. Probabil că la baza dorinţei de a fi proprietarul a ceva sau al cuiva stă de fapt dorinţa de putere. Numai că atunci când ai drept de proprietate asupra a ceva, ai şi responsabilităţi. Dacă ai un teren, o fabrică, o firmă care funcţionează şi îţi aduce un venit pe baza muncii unor angajaţi, ai şi responsabilitatea acestora. Să lucreze în condiţii de muncă adecvate, să îşi primească salariile, indemnizaţiile şi concediile, să aibă asigurare medicală, să plăteşti taxe pentru ei. Dacă nu o faci din respect pentru angajaţii tăi, atunci eşti nevoit să o faci pentru că datorită lor tu ai un câştig permanent, e drept, cu mult mai mare decât al lor, luaţi fiecare în parte ca individ.

Dar bărbatul a vrut drept de proprietate şi asupra femeii. A vrut el să fie sigur că îi aparţine doar lui şi, ciudat lucru, că poate face ce vrea cu ea. La început nu a avut de ce să se complice sau să facă vreun efort, aşa că pur şi simplu a cumpărat-o ca pe orice alt bun sau obiect necesar sau util. După care a dispus de ea după bunul plac (dar mai puţin al ei). Treptat însă a realizat că lucrurile au început să se complice aşa încât a început să îi facă curte, să încerce să o câştige alt fel. I-a făcut daruri, a scos-o în oraş, la restaurant, a făcut-o să creadă că e unică şi că o iubeşte şi nu a mai fost nevoit să o cumpere ca la piaţă, când negocia pentru zestrea, bunurile şi calităţile ei.

În general, după căsătorie veneau copiii. Băieţi, fete, dar mai ales băieţii care puteau duce numele şi averea familie mai departe. Ei, aici s-au complicat niţel lucrurile, pentru că odoarele cresc, au tot felul de nevoi şi dorinţe pe care iniţial, tatăl s-a simţit obligat să le satisfacă. Dar cu timpul a constatat că nu se întâmplă chiar aşa o nenorocire dacă nu o face. Aşa încât nu şi-a mai luat asupra sa, în totalitate, această responsabilitate. Numai că, într-un fel sau altul a început să-l forţeze societatea să o facă. Mai ales dacă ajungea să divorţeze sau să-şi părăsească familia şi copiii.

În concluzie, un tată poate să îşi dorească şi să aibă un copil, să fie foarte mândru de el, să îşi asume responsabilitatea de a se îngriji şi a-l creşte şi, dacă îl părăseşte, să îi plătească pensie alimentară. Copilul îi poartă numele (mai departe), ştie că e tatăl lui, însă acesta poate fi grevat de toate responsabilităţile dacă mama se recăsătoreşte. Oare dacă ea îşi reface viaţa, îşi găseşte un alt bărbat, asta schimbă cu ceva statutul de tată al copilului? Soţul cel “nou” e nevoit să îşi asume responsabilitatea copilului şi să-l crească ca şi cum ar fi făcut de el?

Oare cum e cu dreptul de proprietate în cazul ăsta? Ba sunt tatăl lui, ba nu mai sunt. Se poate merge înapoi în timp şi modifica tatăl genetic? Chiar aşa de uşor să fie: nu mai e căsătorit cu acea femeie care se recăsătoreşte şi, ca drept pedeapsă el, tatăl copilului se recuză de acest drept şi această responsabilitate.

După care începe lupta. Noul soţ vrea să aibă copiii lui, e nevoit şi obligat să-l crească şi pe cei ai celuilalt bărbat, dar asta nu îl face neaparat foarte fericit. De ce să îşi asume el responsabilitatea asta? Mai ales financiar. El ce “vină” are că a cunoscut-o pe soţia lui abia după ce aceasta făcuse un copil şi divorţase?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: