Acasă » Tu si ceilalti » Notificatorul

Notificatorul

Articole

NotificatorulCu toţii am avut parte de unul. De cele mai multe ori e de sex feminin, dar poate fi la fel de bine şi un bărbat. Ni s-a mai întâmplat şi nouă din când în când să fim nu doar fini observatori dar să punem şi în cuvinte lucruri sau detalii evidente, de a căror notificare nu avea nimeni nevoie. Dar el, notificatorul persistent e un tip aparte. Fie că nu e în stare să accepte ce iese din tiparele lui, fie simte el nevoia să pună punctul pe I, să te facă să te simţi inconfortabil, jenat chiar.

Notificatorul este cel care îţi spune lucruri de genul: “ţi-a ieşit un coş”, “te-ai cam îngrăşat”, “ai dinţii cam îngălbeniţi de la fumat, fă ceva”, “ţi-au apărut deja fire albe în păr”, “da de ce vorbeşti tu aşa cu r?” şi câte şi mai câte. El are senzaţia că e simpatic, deosebit de atent şi că nu-i poate scăpa nimic, adică e deştept nevoie mare. Nu mai e nimeni ca el.

Cei mai mulţi sunt luaţi prin surprindere de astfel de comentarii sau observaţii referitoare la felul în care arată, se poartă, vorbesc, şi nu au prezenţa de spirit să le răspundă pe măsură. Când ţi-a ieşit un coş în frunte sau pe faţă, fată sau băiat de-ai fi, nu ştii cum să-l ascunzi, cum să le distragi atenţia celorlalţi de la “nemernicul” asta mic şi alb gălbui care, nu numai că a avut tupeul să ţi se suie drept în frunte, dar s-a mai şi înroşit niţel iar acum chiar începe să te doară. Şi vine…notificatorul ăsta să-ţi atragă încă o dată atenţia asupra lui. Concret n-ai putea face nimic acum, pe loc, ca să-l faci să dispară. Atunci, ce-o fi vrând de la tine?! Să te simţi şi mai prost decât o faci deja? Da, exact asta îşi doreşte. Să te pună pe tine într-o postură delicată, neplăcută, pentru ca astfel să se simtă el mai bine, “deasupra situaţiei”.

Fir-ar să fie! Abia ai luat dresul ăsta nou de dimineaţă că l-ai şi agăţat. Ţi-ai dat seama pe drum spre birou, dar era deja prea târziu. O să ţi-l scoţi când ajungi şi, dacă ai noroc şi găseşti unul printr-un sertar sau la vreo colegă, o să-l înlocuieşti. Dar, până atunci, uite-l că vine şi îţi arată cu degetul spre picior, spre năstruşnicul fir care s-a deşirat. Eşti deja stânjenită de situaţie, vrei să scapi cât mai repede dar nu, el, notificatorul, se simte obligat să îţi atragă atenţia, fireşte, de faţă cu toţi ceilalţi colegii, până să apuci să te duci la baie şi să ţi-l scoţi. El are senzaţia că ţi-a făcut un bine, că nu te-a lăsat să te faci de râs în văzul tuturor, deşi nimeni nu apucase să observe firul dus până să le atragă el atenţia.

Te gândeşti că mai sunt câteva luni şi devii bunică. Te simţi cumva copleşită de situaţie, de noul statut care se profilează. Eşti învăluită de temeri, de ideea îmbătrânirii, de responsabilităţile care or să decurgă din această schimbare. Reuşeşti cu greu să-ţi stăpâneşti temerile şi angoasele, dar vine dumnealui, notificatorul şi, ca şi cum tu n-ai avea nicio oglindă în casă, îţi atrage atenţia asupra firelor albe. Nu o face voalat, sau într-o manieră elegantă. De fapt, cum ar putea cineva să-ţi spună că începi să îmbătrâneşti şi să fie şi elegant în acelaşi timp. Nu, el o face când sunteţi înconjuraţi de toţi ceilalţi şi o spune suficient de tare încât să audă toată lumea. Mai că nu-ţi râde în nas şi nu te arată cu degetul spunând: “uite ce-ai îmbătrânit aşa, peste noapte!”.

Nu ştii ce e cu tine. Nu-ţi mai poţi controla organismul ca pe vremuri. Înainte puteai mânca oricât şi la orice oră şi nu te îngrăşai dar, de la o vreme, ai senzaţia că te îngraşi de la aer. Ai încercat tot felul de diete, tratamente, ai fost şi la un dietetician şi n-ai avut niciun rezultat. Doctorul ţi-a spus că e ceva hormonal şi că o să îţi revii la un moment dat. Hainele nu te mai încap, în oglindă nici nu-ţi mai vine să te uiţi, dar n-avea grijă că există el, acea oglindă care se află pretutindeni, care nu minte şi, mai ales, care te arată cu degetul, în gura mare. “Ce te-ai mai împlinit, colega”, îl auzi în timp ce intri pe uşa sălii de şedinţe, unde deja toată lumea e prezentă. Ce poţi să răspunzi la aşa bun venit? Zâmbeşti strâmb, te mai şi împiedici de mochetă şi nu ştii cum să faci să ajungi mai repede la locul tău, să treci neobservată, dacă s-ar mai putea acum, când toate privirile sunt îndreptate spre tine. De ce-o fi făcut asta?!?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: