Acasă » Tu si ceilalti » Haina-l dezbracă pe om

Haina-l dezbracă pe om

Articole

DSC_0056A venit vara. E cald şi o să se facă din ce în ce mai cald. În casă, la birou hai, mai treacă meargă. Mai deschizi un geam şi-o uşă, mai dai drumul la un ventilator, la aerul condiţionat. Dar pe strada? Pe stradă ce poţi să faci?! Să scoţi limba precum câinele? Nu ţi-ar folosi la nimic. El o face pentru că e singura modalitate prin care poate să transpire, să facă un schimb între căldura de afară şi cea de dinăuntru. Tu nu ai fi decât caraghios sau, şi mai rău, ai da de bănuit că nu eşti cu minţile întregi.

Dacă iarna, de frig, ne înfofolim, punem cât mai multe haine pe noi de numai nasul şi ochii ne rămân “pe-afară”, până vine vara ne descotorosim de fiecare obiect de îmbrăcăminte, pe rând, ca şi cum am dezveli o ceapă. Întrebarea e: când ne oprim? La care articol de îmbrăcăminte spunem stop?

Ei, fiecare, în funcţie de imaginaţie, toleranţă la căldură sau la normele sociale. Tinerilor li se iartă aproape orice. Mai mult băieţilor decât fetelor. E atrăgător să te uiţi la o tânără, pe stradă, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, dar e mult mai la îndemână să o judeci şi să o categoriseşti rapid şi depreciativ. Un el poate merge la orice oră şi pe orice stradă doar în pantaloni scurţi, chiar şi de plajă, târând după el nişte şlapi şi sperând că în felul ăsta scapă cât de cât de căldură. Dar o ea…ei bine, ori are fusta prea scurtă sau rochia prea transparentă, ori bluza e mult prea decoltată, “vederea” la buric nu îi face nicicum cinste. Nimeni n-ar putea accepta vreodată ca şi o ea să meargă pe stradă tot aşa, doar în pantaloni scurţi şi fără nimic altceva pe ea. De ce? Pentru că ea are ceva de ascuns! Sânii. Da, sunt frumoşi, îmbietori, atrăgători atât la privire cât şi la atingere, hrănitori pentru guriţele flămânde şi fremătătoare ale pruncilor abia născuţi, dar nu sunt ceva de arătat în public. Sub nicio formă.

Şi nu e suficient să fie ascunşi în spatele unui material oarecare, să fie conţinuţi aşa, în ansamblu, ei trebuie încătuşaţi în cupele unui sutien, strânşi bine, cu forţa, inconfortabil, nu care cumva să se poată mişca în voie, să se simtă liberi şi nestingheriţi. O femeie fără sutien? Pe stradă în amiaza mare? Inacceptabil! Reprobabil şi de condamnat. Şi nu numai de către bărbaţi care, dacă bieţii sâni n-ar fi ascunşi cu înverşunare privirilor lor lacome şi disperate, libidinoase şi fără de ruşine, n-ar fi în stare să mai funcţioneze normal, dar chiar şi de către unele femei, mai mult sau mai puţin conservatoare.

Adică de ce el poate merge pe stradă, în plină zi, cu bustul descoperit, iar ea nu? Nu numai că nu i se acceptă o asemenea libertate dar, pe deasupra, trebuie constrânsă şi încorsetată în acel articol de îmbrăcăminte care, pe cât e de atrăgător, pe atât de inconfortabil. Oare ei nu îi e la fel de cald ca şi lui? Ea nu e tot om?

În fine, a acceptat şi a cedat atâţia amar de ani încorsetării modei, dar constrângerea şi limitările în ceea ce o priveşte pe ea, pe femeie, nu se opresc aici. E în regulă să se “etaleze” pe plajă într-un costum de baie cât mai…sumar, dar nu poate să facă asta şi pe balcon, acasă la ea. Nici măcar într-o pereche de pantaloni foarte foarte scurţi şi strâmţi şi o bustieră nu e tocmai în regulă. Dacă trece cineva şi o vede? Ei bine, ce se poate întâmpla? Nu e pe stradă, în văzul tuturor, neglijentă şi impudică. E în perimetrul casei ei, chiar dacă poate la vederea…vecinilor sau trecătorilor.

Este clar! Femeia trebuie ascunsă. Pitită. Dosită. Lucru curios de altfel, pentru că mare parte din bărbaţi nu caută să facă decât asta, să o dezbrace din priviri. E incitant şi atrăgător să îi observe un decolteu mai accentuat şi foarte promiţător, dar precum ştim, omul este un “animal” lacom, el nu se mulţumeşte cu puţin. El vrea tot! Precum observăm, bărbatul e foarte nehotărât. Pe de o parte ar vrea să poată avea acces la absolut tot, să cuprindă cu privirea orice detaliu, orice linie a trupului, dar pe de alta îi impune femeii să stea bine ascunsă privirilor sale. Pentru că el nu se poate abţine. Nici dacă ar avea totul la vedere nu ar fi mulţumit. Tot ar vrea mai mult. Ar vrea să treacă la acţiune, la fapte. Pentru că ce e plăcut ochiului sigur îi place şi mâinii, buzelor…

Ei bine, dacă ea acceptă incapacitatea bărbatului de a-şi stăpâni simţurile, de a se controla şi se lasă încotoşmănată şi încorsetată, atunci e vina ei şi aşa merită. Drepturi egale cu ale bărbaţilor? Poate într-o altă viaţă sau pe o altă planetă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: