Acasă » Tu si ceilalti » Om cu facultate

Om cu facultate

Articole

Om cu facultateAm văzut mulţi oameni intimidaţi, sfioşi, umiliţi chiar în faţa celor cu studii superioare. “Are multă carte”, îşi spun ei, de parcă asta ar spune totul, ar însemna totul. Parte din oamenii “simpli” nu le-ar trece prin faţă celor cu studii superioare, îi privesc cu respect şi admiraţie şi, în sinea lor, pentru faptul că ei n-au avut posibilitatea sau curajul să urmeze o facultate, îi aşează pe un piedestal pe care nu-l merită chiar toţi. Cei care fac astfel de diferenţieri, care se plasează pe o treaptă inferioară şi se autolimitează cumva, spunându-şi că dacă ei n-au fost în stare iar ceilalţi da, asta nu numai că nu le deschide anumite uşi dar îi şi obligă cumva să stea în banca lor. De fapt, chiar sunt convinşi că ei nu pot gândi la fel ca cei cu facultate, că lumea se împarte în două: cei cu şi cei fără facultate. Şi, pentru că ei fac parte din prima, asta îi face cumva inferiori, umili, săraci (cu duhul), incapabili să îşi formuleze şi să îşi susţină o părere. “Ce ştiu eu?!”, îşi zic ei, ăla e om cu carte, cu facultăţi, el înţelege, se pricepe şi ştie.

Sau poate că aşa gândeau oamenii până nu de mult, când nu se putea face o facultate atât de uşor, când nu se intra la o facultate fără examen de admitere, când nu se putea cumpăra o diplomă de licenţă la fel de uşor cum cumperi un televizor. Iar în zilele noastre sunt unii şi cu două sau chiar trei facultăţi, unele făcute în acelaşi timp.

Dar ce înseamnă de fapt să “ai” o facultate? Însemnă că ai studiat 4-6 ani în plus faţă de cei cu liceu, înseamnă că ai o altă perspectivă asupra vieţii, gândeşti poate un pic mai altfel decât ceilalţi care n-au studii superioare.

Pe când toată lumea era obligată să absolve liceul, cei cu facultate nu erau în număr atât de mare, se distingeau cumva din mulţime. Domnul doctor, domnul inginer, doamna profesoară, erau oameni priviţi de jos în sus, cu mare respect. Acum, absolvirea unei facultăţi nu îţi mai asigură un loc de muncă. Pentru a fi apreciat cu adevărat, pentru a obţine un post bine plătit, ai nevoie de cel puţin un masterat şi chiar un doctorat. Alte studii, alţi bani, alţi ani dăruiţi învăţăturii.

Ce nu ştie (uneori) acel om de rând, care se crede inferior celui cu facultate, e că studiile superioare nu îţi certifică buna creştere, cei 7 ani de-acasă. Am intrat în toaleta unui cămin de studente la medicină, oameni care învaţă despre sănătatea omului, cum să o susţină şi să prevină şi vindece boala, dar mizeria pe care am văzut-o acolo n-am mai întâlnit-o în nicio altă toaletă din lume, oricât de obscură. Am cunoscut om cu două facultăţi, profesor universitar de renume european, care poartă o singură pereche de chiloţi pe săptămână. Iar altul care mănâncă fără să se spele pe mâini, îşi pune merindele pe un ziar şi consideră că gândirea e mai presus de igienă.

Se presupune că cei care ajung să studieze în facultăţi şi universităţi au deja noţiunile elementare de igienă, lucrurile pe care le învăţăm la începutul vieţii şi pe care le respectăm pentru binele şi respectul fiinţei noastre până în momentul în care părăsim această viaţă sau până ce ne părăsesc pe noi toate facultăţile. Una e să nu mai ai minte, să nu mai ştii ce faci şi alta e să ai prea multă minte şi carte şi să treci razant, amnezic peste detalii mărunte ale vieţii de zi cu zi, să le omiţi, să le ignori pur şi simplu, gândind că nu au valoare, că nu sunt importante.

De fapt, cred ca prima facultate pe care o absolvim cu toţii dacă suntem norocoşi, sunt cei 7 ani de-acasă. Acei ani în care ni se pun bazele vieţii, în care învăţăm să facem diferenţa între bine şi rău, între frumos şi urât, învăţăm respectul de sine şi respectul faţă de semenii noştri, învăţăm să vorbim, să mergem, să citim şi să socotim, învăţăm ce înseamnă igiena personală şi la ce ne foloseşte. Şi iată că, prima facultate e cea mai lungă, durează 7 ani. Nu 3, nu 4, nu 5 sau 6, ci 7. Suficient timp am spune, să punem bazele personalităţii noastre, să începem să ne formăm caracterul, să deschidem ochii către facultăţile viitoare. Nu facultatea te face om, ci ceea ce gândeşti, ceea ce faci, felul în care te porţi în primul rând cu tine dar, mai ales, cu şi faţă de semenii tăi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: